Aplicație Informatică Privind Evidența Utilajelor la Schela de Petrol Drăgășani

INTRODUCERE

Una dintre problemele fundamentale legate de procesele finalizate care însoţesc viaţa şi dezvoltarea societăţii omeneşti este ˝Problema conducerii˝, având ca rezultate creşterea gradului de organizare a materiei, mărirea cantităţii de informaţie despre fenomene şi procese şi implicit reducerea entropiei – măsură a dezorganizării. Datorită creşterii complexităţii activităţii economico-sociale şi a volumului acesteia, utilizarea calculatoarelor electronice a devenit o necesitate acută în activitatea decizională şi executorie.

În orice sistem decizional, pentru a se sprijini în fundamentarea deciziilor pe care le ia, decidentul trebuie să aibă acces la o bază informaţională, în care să existe informaţii utilizabile şi veridice. Pentru ca aceste condiţii să fie îndeplinite, în lumea contemporană, unde cel mai important factor de producţie este informaţia, în cadrul bazei informaţionale se va opera cu un volum foarte mare de date.

Pentru ca aceste date să fie preluate şi prelucrate cu suficientă operativitate, sistemul informaţional folosit trebuie să dispună de mijloace tehnice performante de înregistrare, calcul şi transmisie a datelor. Singura modalitate prin care pot fi atinse aceste deziderate este folosirea calculatorului electronic.

Datele din domeniul afacerilor au următoarele caracteristici:

- sunt în volum mare, ceea ce presupune o organizare prealabilă a prelucrărilor;

- au un grad mare de repetabilitate;

- se bazează pe algoritmi relativ simpli de prelucrare.

Aceste aspecte impun utilizarea calculatorului electronic în domeniu, deoarece numai acesta oferă posibilitatea prelucrării în condiţii optime a acestor date.

Introducerea prelucrării automate a datelor în domeniul afacerilor, determină direcţii de perfecţionare a activităţii astfel:

– duce la creşterea operativităţii în furnizarea informaţiilor pe toate treptele ierarhice;

– creşterea exactităţii evidenţelor printr-o folosire a mijloacelor moderne de prelucrare şi evidenţă;

– aplicarea de metode şi instrumente moderne de analiză economico – financiară de management;

– obţinerea de indicatori sintetici sugestivi, referitori la starea firmei la un moment dat;

– simplificarea şi raţionalizarea documentelor primare şi al circuitelor informaţionale.

Prin urmare, pentru proiectarea şi realizarea sistemelor informatice, ţinând seama de complexitatea acestui proces cât şi de volumul mare de resurse implicate, este necesară adaptarea unor strategii potrivite pentru specificul fiecărei activităţi.

În lucrarea de faţă s-a dorit proiectarea şi implementarea unui sistem informatic în cadrul procesului de evidenţă al utilajelor la o întreprindere din industria petrolieră. Cele precizate mai sus reprezintă în mare argumentele pentru care s-a încercat acest lucru.

Procesele tehnologice din industria minieră se desfăşoară în condiţii speciale de mediu, în spaţii limitate, în regim dinamic, necesitând o multitudine de operaţii foarte complexe, şi de aceea generalizarea introducerii calculatorului electronic, şi cu acesta a prelucrării automate a datelor reprezintă soluţia tehnică modernă şi necesară.

Utilitatea calculatorului electronic nu mai trebuie pusă sub semnul întrebării în zilele noastre. În domeniul minier, ca de altfel şi în toate celelalte domenii de activitate, utilizarea tehnologiilor informaţiei conduce la creşterea eficienţei globale a activităţii, şi la adoptarea unor decizii de calitate superioară.

Tocmai din această cauză, găsirea unor modalităţi de a implementa şi dezvolta sisteme informatice pentru orice domeniu de activitate este un deziderat pe care orice întreprindere trebuie să îl aibă în vedere.

CAPITOLUL I

LOCUL INDUSTRIEI PETROLIERE ÎN ECONOMIA ROMÂNIEI

1.1Extracţia de materii prime-activitate importantă în dezvoltarea economică

După cum este bine cunoscut, întreaga dezvoltare economică a României a fost determinată de descoperirea unor zăcăminte de petrol încă de la începutul istoriei sale. După această perioadă a istoriei petrolului în tara noastră urmează de fapt adevărată parte importantă, şi anume istoria modernă a petrolului.

Importanţa resurselor minerale pentru România, printre care ţiţeiul şi gazele naturale ocupă un loc aparte şi se reflectă în prevederile Constituţiei, care stipulează că “bogăţiile de ori ce natură ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice’’. Această abordare nu este un reflex estetist, reprezentând o prevedere constituţională comună pentru toate statele europene.

Tradiţia sectorului petrolier românesc şi succesele obţinute într-un secol şi jumătate de activitate constituie un motiv incontestabil de mândrie pentru generaţia actuală dar, în egala măsură, şi de îngrijorare. De îngrijorare, pentru că discutam despre resurse neregenerabile şi, mai ales, pentru că, în ultimii 25 de ani, rezervele extrase nu au fost înlocuite, decât în mică măsură, prin noi descoperiri. Acest lucru a condus ca producţia de ţiţei să cunoască un declin sever, de 14,6 milioane tone la cca. 6 milioane toane, în intervalul 1976-2004, iar cea de gaze de la 39,4 miliarde mc în anul 1986, la cca. 13 miliarde în anul 2004.

Desigur, este o realitate ca România, privită în ansamblu, reprezintă o provincie petrolieră “matură”. Estimarea specialiştilor este că cca. 80% din resursele de petrol generate în subsolul României au fost deja descoperite, iar din cantitatea descoperită, care se poate valorifica cu tehnologia actuală, cca. 85% a fost exploatată până în prezent. Această estimare, deloc liniştitoare pentru cei care privesc doar jumătatea goală a paharului, ne arată la o privire mai atentă că sectorul petrolier din România nu şi-a spus ultimul cuvânt. Reducerea declinului producţiei de ţiţei şi gaze naturale se poate realiza prin adăugarea unor noi volume de rezerve la cele cunoscute în prezent, prin:

- descoperirea unor noi zăcăminte de petrol şi gaze, prin lucrări de exploatare;

- creşterea factorului de recuperare la zăcămintele cunoscute, prin aplicarea unor tehnologii avansate.

În condiţiile economiei de piaţă, rolul statului în promovarea unor noi volume de rezerve, aparent, se reduce. Doar aparent, deoarece prin autorităţile sale, statul îşi asumă un rol mult mai important, şi anume acela de a crea un cadru legal favorabil, transparent şi echitabil şi de a impune respectarea regulilor stabilite, prin instituţiile abilitate.