Aplicații ale cererii și ofertei - economia bunăstării

Aplicatii ale cererii si ofertei: Economia Bunastarii

1. Bunastarea economica si eficienta pietelor libere

Economistul Adam Smith in lucrarea “La Rischesse des Nations” (1776) remarca ca intreprinderea si indivizii activi pe piata se comporta ca si cum ar fi ghidati de o “mana invizibila” ce favorizeaza “imprastierea” rezultatelor favorabile asupra tuturor. Metafora “mana invizibila” presupune ideea ca pe piata, urmarirea interesului particular contribuie la bunastarea tuturor.

Dorinta de bunastare a marcat din totdeauna existenta individului fiind o situatie optimala la care aspira omul.

Economia bunastarii explica modalitatile si mecanismele de alocare a

resurselor pe baza criteriilor de eficienta sociala, rezultatul fiind o agregare de stari optimale pentru intreaga populatie .

Bunastarea este rezultat al unui grad cat mai inalt de satisfactie sau utilitate perceput de consumator. Daca scopul economiei este crearea de utilitati iar utilitatea se materializeaza in bunastare fiecare natiune se va preocupa de crearea si realizarea unui sistem de producere a bunastarii deci de o economie a bunastarii.

Surplusul consmatorului

1. Disponibilitatea de plata reprezinta suma maxima pe care un consumator ar fi dispus sa o plateasca pentru un bun.

2. Surplusul consumatorului: diferenta dintre suma maxima pe care consumatorul ar fi dispus sa o plateasca pentru o unitate dintr-un bun si suma pe care el o plateste efectiv.

3. Masurarea surplusului consumatorului

- pentru orice cantitate data, pretul determinat de curba cererii reflecta

disponibilitatea de plata a consumatorului marginal. Deoarece curba cererii

reflecta disponibilitatea de plata a consumatorilor, se poate utiliza curba cererii pentru masurarea surplusului consumatorului.

- pentru consumator, castigul in urma schimbului apare sub forma surplusului consumatorului – reprezentat de suprafata dintre curba cererii si pretul pietei.

4. Pe masura ce pretul scade, surplusul consumatorului creste deoarece:

- surplusul consumatorilor care cumparau deja bunul repectiv va creste deoarece acestia platesc mai putin comparativ cu situatia initiala.

- reducerea pretului determina intrarea pe piata si a altor consumatori care vor obtine un surplus al consumatorului pentru unitatile suplimentare achizitionate.

5. Surplusul consumatorului este masurat in termeni monetari.

Surplusul producatorului

1. Costul si suma minima pe care producatorul ar fi dispus sa o accepte pentru a continua sa produca un bun.

• cost: valoarea lucrurilor la care un producator trebuie sa renunte

pentru a produce un bun sau un serviciu.

• surplusul producatorului: diferenta dintre ceea ce un producator

primeste pentru o unitate dintr-un bun si minimul pe care el ar fi

dispus sa il accepte pentru acel bun.

2. Masurarea surplusului producatorului cu ajutorul curbei ofertei

• pentru determinarea curbei ofertei unui un bun sau serviciu, se pot

utiliza informatiile cu privire la cost.

• pentru orice cantitate data, pretul determinat de curba ofertei reprezinta costul vanzatorului marginal. Deoarece curba ofertei arata suma minima pe care producatorul ar fi dispus sa o accepte pentru a continua sa produca acel bun in loc sa-si utilizeze resursele in alt mod sau in alta parte, aceasta poate fi utilizata pentru a masura surplusul producatorului.

• producatorul obtine un surplus egal cu diferenta dintre ceea ce primeste acum la pretul pietei si minimum pe care ar fi dispus sa il accepte. Acest surplus al poducatorului se poate reprezenta grafic prin aria dintre curba ofertei si pretul pietei.

3. Surplusul producatorului creste pe masura ce preturile cresc deoarece:

• producatorii deja existenti pe piata vor obtine un surplus suplimentar

deoarece acestia obtin mai mult din vanzarea produsului respectiv comparativ cu situatia initială.

• pe masura cresterii pretului, pe piată vor intra noi producatori care vor obtine un surplus al producatorului pentru unitatile suplimentare

vandute.

• surplusul producatorului este utilizat pentru a masura bunastarea

economica a producatorilor.

Bunastarea economica a fiecarui individ din societate se poate masura prin

surplusul total, care reprezinta suma dintre surplusul consumatorului şi

surplusul producătorului.

SURPLUSUL TOTAL = ( VALOAREA BUNULUI PENTRU CONSUMATORI – SUMA PLĂTITĂ DE CONSUMATORI) + (SUMA OBŢINUTĂ DE PRODUCĂTORI – COSTUL BUNULUI PENTRU PRODUCĂTORI)

Deoarece suma plătită de consumatori = suma obţinută de producători:

SURPLUSUL TOTAL = VALOAREA BUNULUI PENTRU CONSUMATORI – COSTUL BUNULUI

PENTRU PRODUCĂTORI

Bunastarea totala sau surplusul total mai poate fi calculat si prin insumarea surplusului consumatorului cu surplusul producatorului

Pentru a se observa mai clar cum se masoara bunastarea vom lua un exemplu practic.

Sa presupunem ca la un moment dat pretul cartofilor pe piata este de 1,5 lei/kg. Un consumator ar fi dispus sa plateasca pentru un kg de cartofi pana la 2 lei/kg. Pentru producator/vanzator costul producerii unui kg. de cartofi este de 1,2 lei/kg.

In acest caz ambele parti au de castigat.

• Castigul pe care consumatorul il realizeaza din cumpararea unui kg. de cartofi la pretul pietei va fi de 2 lei -1,5 lei = 0,5 lei/kg

• Castigul pe care producatorul il va realiza din vanzarea unui kg de cartofi va fi de 1,5 lei – 1,2 lei = 0,3 lei/kg