Extras din proiect
CAPITOLUL I: NOTIUNI SI INSTITUTII ABORDATE
1.1. Globalizarea si societatea
1.2. Razboiul global - conditionalitati economice
1.3. Sanctiunile economice arma de distrugere sau instrument adiacent al relatiilor
diplomatice?
1.1 Globalizarea si societatea
Relatiile internationale actuale sunt rezultatul unei permanente înfruntari, alinieri si
realinieri de forte colective, state sau organisme para-statale. În aceasta dinamica
permanenta, cursul evenimentelor e fundamental determinat de factorul principal de initiativa,
în functie de actiunea caruia se adapteaza fortele secundare, prin asociere sau opozitie cu
cel dintâi.
În zilele noastre, relatiile internationale se desfasoara sub semnul globalizarii, rezultat
politic final a trei mari socuri la scara mondiala petrecute în secolul al XX-lea: Primul Razboi
Mondial, Al Doilea Razboi Mondial si Razboiul Rece. În aceasta cursa istorica în trei etape, în
fruntea clasamentului s-a situat puterea care a adaptat cel mai eficace la conditiile zilelor
noastre civilizatia libertatii si a democratiei, pe temeiul celui mai rapid si masiv progres
economic si tehnologic, Statele Unite ale Americii.
Tendinta dominanta, unanim recunoscuta a vremii este globalizarea, adica integrarea,
la scara globului, a principalelor forte ale economiilor nationale, tot mai putin nationale si tot
mai mult dependente de centrele globalizatoare. Din sfera tehnologiei si a economiei,
globalizarea se revarsa tot mai puternic în cele mai variate domenii ale vietii sociale:
raporturi politice, civilizatie, cultura, mentalitati etc. Globalizarea e stadiul suprem1 al
tendintei istorice de constituire a unor largi zone de interdependenta - politica imperiala -, cu
deosebirea ca, în procesul globalizarii, interdependenta tinde sa cuprinda întreg globul si ca
se realizeaza nu prin juxtapuneri teritoriale, cât mai ales prin integrari structurale.
Multi au vazut în pasnica prabusire a zidului Berlinului si în apusul imperiului sovietic
ivirea sfârsitului politicii. Ei se credeau acostati într-o era plasata dincolo de socialism si
capitalism, de utopie si emancipare, între timp însa, astfel de serbari de adio si-au pierdut din
intensitate. Cu atât mai mult cu cât "globalizarea" - cuvântul de groaza nelipsit din nici un
discurs public contemporan - indica la polul opus declinului politicii, o evadare a politicului din
sfera categoriala a statului national, ba chiar si din schema ce deosebeste actiunea "politica"
de cea "nepolitica.
Ce este globalizarea?
Un singur lucru este clar: aproape fiecare din cele 2822 reviste academice despre
globalizare scrise în 1998 contin propria definitie. La fel si cele 589 carti noi despre acest
subiect publicate în acel an. Am precizat anul 1998 deoarece este de referinta prin modul în
care au luat amploare teoriile privind globalizarea, deficitele acesteia si efectele pe termen
lung.
Cel dintâi impuls al globalizarii a venit în secolul trecut din Europa, zona cea mai
avansata a lumii, unde, odata cu izbucnirea Primului Razboi Mondial în 1914, a pornit lupta
pentru ceea ce un cugetator german al vremii a numit dominium mundi. În doua rânduri, în
1914 si în 1939, Germania, imperiala si apoi national-socialista, a încercat sa-si impuna
hegemonia în Europa, preludiu la hegemonia mondiala: Griff nach der Weltmacht, asaltul la
puterea mondiala, potrivit titlului unei lucrari germane consacrate temei. Iesirea din cursa a
Germaniei, în 1945, nu în ultimul rând pentru ca si-a desfasurat lupta mondiala în numele
unei ideologii si politici exclusiviste, a adus în prim-planul globalizarii aspiratiile unui alt
candidat la hegemonia mondiala, Uniunea Sovietica.
Preview document
Conținut arhivă zip
- bibliografie.pdf
- cap 1.pdf
- cap 2.pdf
- cap 3.pdf
- cap 5.pdf
- cap 6.pdf
- cuprins.pdf
- incheiere.pdf
- raport autoevaluare.pdf