Asigurările Sociale

Introducere

Necesitatea asigurărilor sociale a fost recunoscută încă din etapa dezvoltării manufacturilor cu un număr de salariaţi sporit, în scopul ajutorării băneşti a acestora în cazuri de accidente de muncă, îmbolnăviri şi alte împrejurări în care aceştia nu-şi puteau continua activitatea salariată.

În România, primul sistem de asigurări sociale a fost înfiinţat prin Legea minelor (1895), care instituia asigurările sociale obligatorii ale minerilor şi a lucrătorilor din industria petrolieră.

În prezent, sistemele de asigurări sociale existente pe mapamond sunt mult mai complexe şi ele oferă protecţie împotriva unei categorii mult mai largi de riscuri.

Sistemul asigurărilor sociale de stat din România este organizat pe baza unui buget propriu. Acesta cuprinde veniturile sistemului public de asigurări sociale şi modalităţile de constituire a acestora, precum şi cheltuielile preconizate a fi realizate din fondurile băneşti prelevate.

Bugetul asigurărilor sociale de stat a fost definit ca programul prin care se prevăd şi se aprobă veniturile şi cheltuielile anuale destinate finanţării sistemului public de asigurări sociale, program ce îmbracă forma legii.

Bugetul asigurărilor sociale de stat până în anul 1990, inclusiv era parte componentă a bugetului de stat. Începând cu 1991, potrivit prevederilor Legii privind finanţele publice, bugetul asigurărilor sociale de stat se întocmeşte distinct de bugetul de stat şi se aprobă de Parlament o dată cu aceasta, dobândind o autonomie deplină.

Rolul primordial al bugetului asigurărilor sociale de stat în cadrul finanţelor publice se evidenţiază prin faptul că acesta este principalul plan financiar al asigurărilor sociale de stat, care cuprinde indicatorii financiari ce reflectă modul de realizare a veniturilor şi de efectuare a cheltuielilor sociale.

Bugetul asigurărilor sociale de stat este parte componentă a bugetului public naţional, bugetul asigurărilor sociale de stat este planul financiar anual prin care se aprobă constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor băneşti necesare ocrotirii pensionarilor, salariaţilor şi membrilor de familie ai acestora. Bugetul asigurărilor sociale de stat este format din bugetele pentru asigurările sociale de la nivelul caselor judeţene de pensii şi al Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti şi din bugetul asigurărilor sociale elaborat de Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, care cuprinde veniturile şi cheltuielile pentru asigurările sociale de stat la nivel centralizat

Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat au crescut de aproape 600 ori în perioada 1991-2007, comparativ cu dinamica PIB în aceiaşi perioadă (686 ori), ceea ce demonstrează că procesul de redistribuire macroeconomică a fost în defavoarea acoperirii nevoilor speciale ale populaţiei vârstnice.

În perioada 1990-2007, execuţia bugetului asigurărilor sociale de stat s-a realizat cu mari dificultăţi, înregistrând după 1995 deficite permanente. Execuţiile bugetare deficitare erau previzibile în condiţiile în care, s-a înregistrat o diminuare a activităţii economice, şomajul şi inflaţia au atins valori critice, masa veniturilor ca bază pentru colectare a fost în scădere, iar numărul persoanelor protejate a crescut considerabil, toate acestea corelativ cu o disciplină financiar-fiscală „limitată”.

De asemenea, cheltuielile de asigurări sociale au urmat îndeaproape evoluţia economiei româneşti, sincopele în trendul anumitor indicatori fiind generate de măsurile adoptate în diferite etape.

În condiţiile unei creşteri cu peste 80% a numărului de pensionari în perioada 1990-2003 şi a reducerii în aceiaşi perioadă la aproape jumătate a numărului de contribuabili, echilibrarea BASS nu a putut fi realizată decât prin intermediul subvenţiilor.

În ultima vreme bugetul asigurărilor sociale de stat este subiectul multor critici în literatura de specialitate datorită inegalitătţilor existente.

Pe parcursul acestei lucrări am încercat să detaliez elementele bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi procedura bugetară a acestuia.