Aspecte ale Dezvoltării Locale și Regionale în România

1. DEZVOLTARE LOCALĂ SI REGIONALĂ

Preocuparea pentru dezvoltare locală şi regională este una relativ recentă atât la nivelul

politicilor publice cât şi la nivelul teoriilor şi studiilor academice. Spre exemplu, această preocupare a intrat în zona de interes a instituţiilor universitare de învăţământ de mai puţin de 10 ani. Până nu demult, principalele teorii şi modele explicative ale dezvoltării, localizate mai ales în zona studiilor economice, se centrau aproape în exclusivitate la nivel naţional şi ignorau, într-o bună măsură, nivelul local şi mai ales, cel regional.

Desi sintagma “dezvoltare locală şi regională” este, aparent, uşor de înţeles – pentru cei mai mulţi dintre noi este clar la ce se referă această sintagmă – la o analiză mai atentă ies în evidentă o serie de dificultăţi în ceea ce priveşte toţi cei trei termeni ai acestei sintagme. Acesta este şi motivul pentru care am optat pentru o divizare a acestui curs în trei secţiuni diferite, fiecare explorând în detaliu semnificaţiile şi implicaţiile celor trei termeni: dezvoltare, regiune, localitate. Astfel, prima parte “Accepţiuni, teorii şi modele

explicative ale dezvoltării” explorează ideea de dezvoltare scoţând în evidenţă multitudinea aspectelor ce se îngemănează în noţiunea de dezvoltare dar şi modelele teoretice care au încercat să explice forţele şi mecanismele ce stau la baza dezvoltării unei societăţi. A doua parte “Regiuni şi politici de dezvoltare regională” explorează motivele care au determinat complementarea abordării naţionale cu o abordare regională, manierele de definire şi delimitare a regiunilor precum şi politicile de dezvoltare regională. A treia parte “Strategii de dezvoltarea locală” explorează modurile în care se pot gândi şi conduce intervenţiile sociale menite să construiască şi să alimenteze procesele de dezvoltare la nivelul unei comunităţi.

Prin chiar natura sa, dezvoltarea locală şi regională, este o disciplină a pragmatismului,

menirea şi relevanţa unei astfel de discipline constând, mai ales, în capacitatea ei de a ghida şi orienta procesele de intervenţie socială. Nu este o disciplină exclusiv academică ci una a realului şi a realizabilului. Deşi domeniul intervenţiei sociale – cum planificăm şi conducem o intervenţie la nivelul unei colectivităţi sociale pentru a atinge o serie de scopuri predefinite – este unul extrem de vast (există o întreagă ramură a sociologiei care se ocupă de acest aspect) şi nu face obiectul acestui curs, totuşi îl vom explora succint, mai ales în ceea ce priveşte dimensiunea locală a proceselor de dezvoltare. Miza acestei secţiuni este de a oferi cititorului o serie de instrumente practice de planificare a intervenţiilor sociale la nivelul colectivităţilor

umane restrânse.

2. DEZVOLTAREA REGIONALĂ ÎN ROMÂNIA. POLITICI ŞI PRINCIPII

Dezvoltarea regională este un concept nou ce urmăreşte impulsionarea şi diversificarea activităţilor economice, stimularea investiţiilor în sectorul privat, contribuţia la reducerea şomajului şi nu în cele din urmă să conducă la o îmbunătăţire a nivelului de trai. Pentru a putea fi aplicată, politica de dezvoltare regională, s-au înfiinţat 8 regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul României.

Fiecare regiune de dezvoltare cuprinde mai multe judeţe. Regiunile de dezvoltare nu sunt unităţi administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord liber între consiliile judeţene şi cele locale.

Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională în România, stabileşte obiectivele, cadrul instituţional, competenţele şi instrumentele specifice necesare promovării politicii de dezvoltare regională. În baza acestei legi s-au constituit, la sfârşitul anului 1998, prin asocierea liber-consimţită a judeţelor şi a Municipiului Bucureşti - 8 Regiuni de Dezvoltare în România.

Stabilite pe o bază voluntară, ele nu au statut de unităţi administrative. Aceste Regiuni reprezintă unităţi teritoriale suficient de mari pentru a constitui o bună bază pentru elaborarea şi implementarea strategiilor de dezvoltare regională, permiţând utilizarea eficientă a resurselor financiare şi umane.

Legea 151/1998 este în curs de analiză şi revizuire, pentru îndeplinirea angajamentelor asumate prin Documentul de poziţie pentru „Capitolul 21” şi pregătirea cadrului adecvat pentru elaborarea şi implementarea politicii regionale în România, incluzând planificarea, programarea şi implementarea fondurilor structurale.

Ministerul Integrării Europene, prin Direcţia Generală pentru Politici şi Programe de Dezvoltare Regională, răspunde de elaborarea şi implementarea politicii de dezvoltare regională, coordonând toate activităţile de planificare, programare şi implementare în procesul de integrare europeană.

Ministerul Integrării Europene este negociator naţional în relaţia cu Comisia Europeană pentru Capitolul 21 „ Politica Regională şi Coordonarea Instrumentelor Structurale” - scop în care iniţiază şi elaborează, în cooperare cu ministerele şi instituţiile relevante, propuneri pentru legislaţia în domeniul dezvoltării regionale.

Ministerul Integrării Europene este responsabil şi de construcţia instituţională pentru dezvoltarea regională şi implementarea fondurilor structurale.