Aspecte Generale privind Falimentul Bancar

CAPITOLUL I

INSTITUTIA FALIMENTULUI

1.1 Caracterizarea generala a falimentului

În economia de piata latura cea mai semnificativa si cea mai vizibila pentru fiecare entitate economica este capacitatea de plata.

În spiritul economiei de piata fiecare entitate economica trebuie sa-si modeleze pretentiile sale la resurse materiale, umane si de alta naturea, functie de posibilitatile sale de a asigura echivalentul banesc, de a stinge obligetiile fata de terti prin plata în bani.

Prin esenta ei, economia de piata sanctioneaza ferm orice încalcare a acestor cerinte, pâna la excluderea din viata economica a entitatii respective. Pe buna dreptate se poate spune ca în economia de piata “cine nu plateste nu traieste”.

Pentru întreprinzatori aceste cerinte ale economiei de piata implica unele comportamente obligatorii prin stringenta lor:

- angajarea de comenzi catre furnizorii de marfuri, servicii si alte prestari, strict în conformitate cu posibilitatile lor, respectiv cu capacitatea lor de plata;

- mentinerea unei parti din active în forma lichida sau în forma de active usor lichidabile, în functie de dimensiunile pretentiilor de plata posibile din partea furnizorilor;

- asigurarea unui nivel al capitalului si resurselor din pasive atrase, în masura sa acopere livrarile neîncasate, în conditiile termenelor uzuale de plata din economie;

- conducerea preventivea a proceselor de trezorerie orientând corelarea termenelor de plata cu datele de încasare a veniturilor si formarea unei rezerve-tampon;

- managementul corelat si echilibrat al tuturor compartimentelor din unitate, în masura sa nu determine angajari riscante cu efecte negative în domeniile: asigurarii desfacerii, eficientei productiei, asigurarii resurselor, calitatii debitorilor etc.

Au fost enumerate aici numai unele din aspectele esentiale, ce determina capacitatea si oportunitatea efectuarii platilor de catre firme. În fapt este vorba de o problematica extinsa cu ample interconexiuni.

Capacitatea de plata, ca si lipsa acesteia, sunt situatii conjuncturale. Firmele pot avea adesea deficiente temporare în asigurarea capacitatii de plata, care daca sunt rare si accidentale, au rezolvari curente, cum ar fi îngaduinta partenerilor sau creditele bancare de trezorerie.

-5-

În unele cazuri însa pentru firma se contureaza cu claritate o stare de lipsa de capacitate de plata fara perspective de a fi depasita. În aceste împrejurari are loc, prin forme specifice, declararea starii de insolventa, respectiv declararea starii de faliment.

Falimentul este de fapt un act de igiena economica în sensul ca elimina din competetie pe cei total inabilitati, respectiv firmele care dintr-un motiv sau altul, se dovedesc, prin lipsa de capacitate de plata iremediabila, ca nu au vitalitate.

Firmele considerate falite, de fapt urmeaza sa fie lichidate, ca efect al lipsei de utilitate si eficienta, procedeu favorabil celorlalti, care isi diminueaza astfel riscul de a se confrunta cu existenta insolventei si a efectelor sale negative, fenomene determinate de existenta unor firme care nu au temeiuri în a se mentine pe piata.

Unghiul de incidenta al falimentelor este relativ apropiat în tarile europene. Poate fi considerat tipic exemplul Angliei care în 1993 a înregistrat 20.825 falimente representând 2,3% din totalul firmelor active.

În toate tarile europene marea majoritate a falimentelor afecteaza firmele mici si mijlocii.

De subliniat ca în toate tarile se promoveaza solutiile de prevenire a falimentelor prin aranjamente voluntare de reechilibrare, bazate, în parte, pe amânarea unor plati prin acordul creditorilor, solutie care sprijina pe debitor sa-si ordoneze afacerile în sens benefic, atât pentru sine, cât si pentru creditorii sai.

Sesizat si sanctionat în sfera platilor, fenomenul de insolventa si, respectiv, falimentul este un fenomen de ampla rezonanta economico-sociala, esential pentru perpetuitatea sistemului economic.

Prin faliment se manifesta incapacitatea si impostura celor ce isi aroga calitatea de agent economic, fara a avea posibilitatile necesare. Societatea elimina astfel de pe piata pe cei neaveniti. Aceasta eliminare continua a celor ce nu resista competetiei este, implicit, o consolidare a relatiilor economice între cei apti, situatie benefica, pentru cei implicati, si, pentru societate, în ansamblul ei.