Cuprins
- Capitolul 1.: Falimentul bancar-definitie.1
- Capitolul 2.: Caracterizare generala.1
- .2.1 Ratiunea falimentului.1
- .2.2 Principiile si scopurile falimentului.3
- .2.3 Efectele falimentului.5
- Capitolul 3 : Cauzele falimentului bancar.6
- Capitolul 4 : Lichidarea judiciara a bancilor din Romania.8
- .4.1 Initierea procedurii lichidarii judiciare a bancilor.8
- .4.2 Lichidarea activelor bancii in stare de faliment.13
- Capitolul 5: Solutii ale falimentului bancar 16
- .5.1 Solutionarea falimentelor bancare si problema ,,prea mare pentru a se prabusi16
- .5.2 Alternative ale procedurii de solutionare ale falimentului 21
- Capitolul 6: Banci falimentare din Romania23
- Capitolu 7: Concluzii.26
Extras din proiect
1. Falimentul bancar-definitie
Falimentul reprezinta imposibilitatea unui comerciant de a-si mai continua activitatea datorita ajungerii in stare de insolvabilitate si incetare a platilor sale. Falimentul se declara prin hotarâre judecatoreasca in baza cererii unuia sau mai multor creditori sau chiar a comerciantului in cauza.
Insolvabilitatea bancara este starea în care se poate afla o banca atunci când:nu au onorat integral creantele certe, lichide si exigibile de cel putin 30 de zile; valoarea obligatiilor de plata ale bancii respective depaseste valoarea activului sau determinat dupa proceduri expres definite de banca centrala. Conform legislatiei românesti banca aflata in stare de insolvabilitate, la solicitarea acreditarilor, a respectivei banci sau a Bancii Nationale a României adresata tribunalului, este declarata in stare de faliment.
Falimentul bancar : banca aflata in stare de insolvabilitate, declarata ca atare de o instanta judiciara.
În literatura de specialitate, în aria de cuprindere a semnificatiei falimentului se includ nu numai falimentele urmate de lichidarea bancii, ci si cazurile în care se realizeaza, sub supravegherea statului, fuziunea bancii în suferinta cu o alta banca sanatoasa care îi preia activele si îsi asuma obligatiile asigurând continuitatea. De asemenea se includ aici si bancile resuscitate cu suportul financiar al statului.
2. Caracterizare generala.
1. Ratiunea falimentului
În ultimele doua decenii, un numar tot mai mare de specialisti în drept comercial, cât si economisti interesati de cadrul legal al proceselor economice si-au îndreptat atentia asupra conceptului de faliment. Acest efort de analiza s-a materializat intr-un numar considerabil de lucrari, atât la nivel teoretic, cât si empiric, concentrate mai ales pe functionalitatea procedurilor de faliment si pe procesul de reforma in domeniul insolventei. Se poate spune ca exista premisele ajungerii la un consens privind scopul falimentului si cele mai importante caracteristici ale unei proceduri de faliment eficiente, insa nu se poate pune problema unui sistem unic, armonizat, care sa constituie alternativa optima de adoptat pentru orice tara.
Înca de la început, trebuie subliniat faptul ca reforma procedurii de faliment nu trebuie privitî in mod izolat, ci trebuie inteleasa in contextul larg al altor reforme juridice si institutionale, cum ar fi pregatirea judecatorilor, imbunatatirea guvernantei corporatiste, consolidarea sectorului financiar-bancar, aplicarea legilor în general etc.
Cu privire la faliment, prima.întrebare.care trebuie pusa este: de ce este nevoie de institutionalizarea unei astfel de proceduri complicate? Agentii economici ajung în situatia de a avea datorii din varii motive. Poate cel mai important motiv este însa posibilitatea de a obtine resurse financiare în prezent prin anticiparea veniturilor lor viitoare. Daca acest proces de anticipare este eronat, sau din oricare alte motive, se poate ajunge în situatia de incapacitate de plata. Legislatia privind falimentul este menita în principal sa raspunda la problemele generate de insolventa.
În absenta unei legislatii privind falimentul, creditorul are doua remedii alternative. În cazul unui imprumut garantat, creditorul poate dispune executarea silita a activelor care servesc drept colateral pentru împrumut. În cazul unui împrumut fara garantii, creditorul se poate adresa instantelor de judecata pentru a obtine vânzarea partiala sau totala a activelor debitorului.
Aceasta din urma metoda de colectare a datoriilor se dovedeste însa a fi ineficienta atunci când sunt mai multi creditori si activele debitorului nu acopera pasivele acestuia. În aceste conditii, creditorii vor intra într-o cursa unii cu ceilalti pentru a fi primii în a-si recupera datoriile. O asemenea întrecere între creditori poate duce însa la dezmembrarea activelor debitorului, care poate avea drept consecinta o scadere abrupta a valorii agregate, functionale a activelor, cu efect negativ asupra posibilitatii de recuperare a datoriilor de catre creditori.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Aspecte Privind Falimentul Bancar.DOC