Aspecte privind politica fiscală românească

Aspecte privind politica fiscalA romaneascA

Consideratii teoretice privind politica fiscala

Fiscalitatea apare ca o componenta de baza a finantelor internationale, care se bazeaza pe doua parghii principale, si anume : 1

a) politica fiscala - ca ansamblul deciziilor prin care se defines si se determina prelevarile obligatorii si care are puternice influente asupra echilibrului macroeconomic si microeconomic ;

b) dreptul fiscal- ca normele juridice adoptate in scopul asezarii si mentinerii tuturor actiunilor privind colectarea , pe baze legale, a sumelor percepute cu titlu de impozite , taxe, contributii , etc. de catre colectivitatile publice locale, centrale si/ sau organismul international.

Politica fiscala reprezinta ansamblul deciziilor de natura fiscala luate de factorul decident public in scopul asigurarii resurselor financiare , destinate finantarii nevoilor publice si a realizarii unor finalitati de natura economic-sociala , in conditiile in care asupra economiei actioneaza factori reali sau obiectivi , a caror tendinta nu este exclusiv ciclica.

Se poate aprecia ca politica fiscala cuprinde ansamblul deciziilor prin care se realizeaza modelarea structurala a sistemului fiscal si se asigura functionarea acestuia, in scopul obtinerii finalitatilor dorite, de decidentul public in economie.

Utilizarea politicii fiscale are loc in scopul reducerii inegalitatilor de venituri si averi, criteriul echitatii fiscal fiind cel fundamental pentru orice sistem fiscal. Interventia economica poate devein prioritara doar in momentul in care societatea ajunge la un nivel suficient de ridicat de dezvoltare incat sa asigure fiecarui contribuabil un nivel minim decent de trai.

In politica fiscala un rol important il detine structura sistemului de impozite si importanta ce revine fiecarui impozit , atat in formarea resurselor financiare politice , cat si in influentarea vietii economice si sociale . Astfel, un interes major prezinta conceperea sistemului de impozite directe , respectiv a sistemului de impozite indirecte, incluiv stabilirea modalitatilor tehnice prin care urmeaza a se realize preluarea acestora la dispozitia autoritatilor publice. Indiferent de preferinta guvernului , aceasta structura trebuie sa tina seama de efectele pe care le antreneaza modificarile de marire ale fiecareia, reflectate sintetic prin urmatoarele determinari (daca admitem mentinerea constant a ofertei de piata), conform figurii:

1Minea ,M.S., Costas, C.(2006), Fiscalitatea in Europa la inceputul mileniului III , Editura Rosetti , Bucuresti, p.34.

Caracteristici ale politicii fiscal din Romania

Evolutia sistemului fiscal si a politicii fiscale din Romania

Dupa decembrie 1989 au fost stabilite noi orientari in politica financiara a statului roman in domeniul cheltuielilor publice, menite sa contribuie la edificarea economiei de piata si la instaurarea unei democratii autentice in tara noastra. Astfel, potrivit lui Vacarel I. 2, prin reforma sistemului de impozite si taxe , precum si a politicii de cheltuieli a statului se prevedea reducerea treptata a fondurilor alocate prin bugetul de stat pentru obiective si actiuni economice.

Reforma sistemului fiscal din Romania a urmarit, in paralel cu alinierea la practicile fiscale din tarile dezvoltate, crearea unui sistem fiscal modern ,corespunzator cerintelor economiei de piata prin introducerea taxei pe valoarea adaugata,imbunatatirea sistemului de impozitare a profiturilor, perfectionarea sistemului de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, reconsiderarea impozitelor si a taxelor locale,precum si a accizelor.

Se spune ca "nimic nu este mai durabil ca impozitul"ceea ce denota ca la baza adevaratei democratii, obligatiile fiscal sunt considerate de drept o institutie cu caracter permanent.