Aspectul Tranzacțional în Coordonarea și Compunerea Serviciilor Web

Capitol I PERSPECTIVA LOCALA COORDONARII

SERVICIILOR WEB

Abstract:

The work presented in this thesis is positioned in the context of coordination and composition in Service Oriented Architectures and, specifi fically, in the Web Service Architecture. The classic notion of transactions, typical of database systems, evolved, granting weaker properties than the ACID ones, in order to adapt to multi-domain and loosely coupled environments. These weaker transactions, referred to as long running transactions, are object of a shared interest and are supported by most of the languages for Web service coordination and composition. The choice of the pi calculus,a message-based formalism, is motivated by its suitability for the formal analysis of orchestration languages and Web transaction protocols which are also based upon message exchange in a distributed setting.

Keywords: coordination,composition, pi calculus.

Aceasta lucrare apartine domeniului coordonarii si compunerii în SOA(Service Oriented Architectures=Arhitecturi Orientate pe Servicii) si mai concret, în WSA(Web Service Arhitecture=Arhitectura Serviciilor Web). Scopul arhitecturii standard orientata spre servicii, care este un model bazat pe componente, este cuplarea de aplicatii software, care interactioneaza între ele si care furnizeaza servicii. Aceasta arhitectura propune si descoperirea serviciilor pe baza descrierilor lor. SOA este o arhitectura pentru conectarea dinamica a resurselor. Aceste resurse sunt reprezentate ca servicii de afaceri, care pot participa si pot fi compuse la nivel de retea între parteneri, companii ce au departmente, pentru a raspunde cerintelor de afaceri. Elementul sau structura primara pentru aplicatiile SOA este reprezentata de serviciu. Subiectul acestei lucrari este concentrat pe aspectul particular al coordonarii, care este suportul comportamentului tranzactional. Principala contributie a acestei lucrari este analiza formala, cu calculul pi, a caracteristicilor tranzactiilor reiesite din WSA. Alegerea calculului pi este motivata de oportunitatea pentru analiza formala a limbajelor orchestratiei si protocoalelor tranzactiei Web care sunt, de asemenea bazate pe schimbul de mesaje într-o aranjare distribuita.

Tranzactiile sunt considerate sub doua perspective complementare . Prima este perspectiva locala a proceselor de afaceri unde o tranzactie este o constructie de control ce prevede un mecanism de control al erorii. Cealalta, este perspectiva globala a protocoalelor de tranzactii între serviciile distribuite.

Protocoalele de negociere au o relevanta particulara în aceasta analiza. Negocierea este o problema bine stiuta în sistemele multiagent , si este un subiect de interes, de asemenea, în scenariul seviciilor Web . De exemplu, unele propuneri în scenariul serviciilor Web ca si coeziunea în Protocolul Tranzactiilor Afacerilor ,suporta o negociere bazata pe o activitate de comanda .

O contributie suplimentara a acestei lucrari consta în investigarea unei posibile utilizari a tehnicilor agentilor software si Web-ului semantic pentru a da posibilitatea compunerii serviciilor automate. Concentrarea nu este numai asupra e-business , ci de asemenea include si e-science.

Utilitatea protocoalelor Web ca si protocoale de comunicare pentru un SOA(Service Oriented Architecture =un set de componente care pot fi invocate si ale caror descrieri ale interfetei pot fi anuntate si decoperite), recent a atras atentia amândurora: industriei si academiilor.În ultimul deceniu, Web-ul ca si serviciu de Internet dominant a fost dezvoltat în cea mai populara si dezvoltata platforma pentru sistemele de informare globala. Web-ul este un graf hypertext în care documentele sunt oferite de servere, salvate de clienti cu protocolul HTTP, si afisate de interfete grafice care sunt foarte usor de folosit .

Lucrarea se concentreaza pe coordonarea si compunerea în WSA , care sunt probleme cruciale, datorita naturii cooperative intrinseci a serviciilor. Coordonarea este adresata prin analiza formala a notiunii de tranzactie în medii cuplate inexact(liber). Compozitia, si mai ales automatizarea în sistemul dinamic, este adresata prin cercetarea rolului de Web Semantic, tehnologiile agentilor, si tranzactiile în serviciul de selectare.

1.1 COORDONAREA IN WSA

Serviciul Web este bazat pe un set minim de concepte :seviciu, document XML, adresa, plic. În plus, toate serviciile Web trebuie sa expuna o interfata care este exprimata folosind WSDL (Web Service Definition Language). Mesajele continute de plic si interfetele WSDL sunt bazate pe XML. O definitie mai formala a unui serviciu Web, bazata pe documentele W3 Consortium, organismul care se ocupa de elaborarea standardului pentru ele. Astfel un serviciu Web este o aplicatie identificata printr-un URI (Uniform Resource Identifier) ale carei interfete si legaturi pot fi definite, descrise si descoperite folosind XML si pot interactiona în mod direct cu alte aplicatii folosind mesaje bazate pe XML si protocoale Internet standard. De altfel, XML este fundamentul a ceea ce înseamna serviciu Web, a diferitelor nivele care definesc un astfel de serviciu. Dintre aceste nivele sunt demne de mentionat, prin importanta pe care o au, SOAP (Simple Object Access Protocol), WSDL (Web Services Definition Language) si UDDI (Universal Discovery Description and Integration). Daca SOAP indica mijlocul de comunicare dintre un solicitant si provider-ul serviciului, cu ajutorul WSDL (Web Services Definition Language) este efectuata „descrierea” serviciului oferit. Aceasta descriere se face folosind XML si ofera, practic, documentarea necesara aplicatiilor pentru a comunica între ele în mod automat. Ceea ce ofera WSDL este în fapt un fel de Curriculum Vitae pentru serviciul oferit; el descrie ce poate face serviciul respectiv, unde este localizat si cum poate fi invocat. În fapt descrierea unui Web Service se face printr-un document XML în a carui structura pot fi incluse sase tipuri de elemente ce pot fi divizate în doua grupuri: definitiile abstracte – care includ informatii despre tipurile de date folosite de serviciu (integer, string etc.), mesajele pe care serviciul le poate accepta si portType-urile –care sunt metodele si procedurile serviciului; si definitiile concrete, care specifica prin legaturi (bindings) tipul de accesare pe care serviciul îl accepta (de exemplu, SOAP) si serviciul, care nu este altceva decât o „publicare” a porturilor definite anterior.