Audit Financiar - Studiu de Caz

CAPITOLUL I - METODOLOGIA DE EXERCITARE A AUDITULUI FINANCIAR

1.1. Sistemul metodologic de control financiar

Prima etapă constă în a fixa obiectivele sau normele de comportament care se reflectă la obiective. Apoi se măsoară şi se controlează conformitatea dintre realitate şi obiective sau norme şi intră în funcţiune feed-back-ul. Cu alte cuvinte feed-back-ul se bazează pe compararea dintre performanţa reală şi normele stabilite; informaţiile transmise prin feed-back sunt comunicate în vederea operării ajustărilor necesare în caz de ecart.

Întrucât sistemul este concept pentru a alinia activităţile la obiective, obiectul unei evaluări a performanţei armonizat cu un sistem de feed-back constituie activităţile. O asemenea abordare presupune îndeplinirea a două condiţii. Mai întâi, totul depinde de maniera modului cum au înţeles cei controlaţi tehnologia utilizată. Apoi, obiectivele trebuie să se reflecte în sarcinile ce trebuie controlate.

Dacă aceste două condiţii nu sunt îndeplinite controlul sarcinilor va fi prost definit şi întregul sistem va fi afectat de ambiguităţile generale, de exemplu, de absenţa unui obiectiv clar de evaluare şi a unui feed-back.

În această concepţie există două componente ale sistemului de control: controlul rezultatelor şi controlul comportamentelor.

Controlul de rezultate aşa cum rezultă din denumire se referă la rezultatele activităţilor şi depinde de măsurarea acestor rezultate. El poate fi exercitat la nivelul individual sau al grupului.

În ipoteza unui asemenea control rezultatul dorit devine obiectul sistemului de control. Când rezultatele nu sunt uşor măsurabile la nici un nivel, achiziţionarea de noi cunoştinţe, sau satisfacerea clientului este util controlul comportamentelor. El impune cunoaşterea comportamentelor care conduc la nivelurile dorite de performanţă. Odată obiectivele fixate, este necesar să se găsească mijloacele de măsurare a performanţelor.

Atât în controlul rezultatelor cât şi al comportamentelor, performanţa este comparată cu obiectivele sau cu normele şi orice ecart faţă de nivelul dorit al performanţei este folosit ca bază a unui feed-back şi a unei eventuale acţiuni corective. Ecarturile relevate pot fi corectate prin acţiuni. Mai întâi obiectivul sau măsura acestuia pot fi ajustate dacă se dovedeşte că ecartul este datorat unei erori în sistemul de control.

Potrivit teoriei agenţiei, problema controlului este examinată din punctul de vedere al proprietarilor (acţionarilor) şi al actorilor externi (bancherii, investitorii potenţiali). Relaţia dintre deţinătorii capitalului (proprietarii) şi managerii (denumiţi „agenţi”) constituie preocuparea acestei teorii.

Potrivit acestei teorii există o multitudine de strategii de control la dispoziţia organizaţiilor.

Una din aceste strategii constă în a investi în sistemul informaţional, în special, în sistemul de bugetare auditori sau niveluri ierarhice suplimentare pentru a cunoaşte mai bine componentele şi rezultatele

Prin acţiunea de control financiar se stabileşte dacă activitatea economica şi financiară este organizată şi se desfăşoară conform normelor , principiilor sau regulilor stabilite.

Cunoaşterea şi perfecţionarea activităţii economice şi financiare presupune o cale ştiinţifica de cercetare si acţiune, un sistem metodologic cu ajutorul căruia sa se oglindească realitatea, legalitatea şi eficienţă.

Momentul esenţial al procesului de control îl constituie comparaţia. Orice operaţie sau activitate economico-financiară este cercetată , nu numai in sine ci şi în raport de un criteriu sau cu o bază de comparaţie.

Criteriile de comparaţie determină şi natura acestora, astfel:

- comparaţii în funcţie de criteriul prestabilit prin previziuni; prognoze; sarcini; norme; scopuri; prevederi legale; standarde; etc.

- comparaţii cu caracter special (exemplu: între variante de eficienţa a unor măsuri sau soluţii tehnico-economice prin alegerea celei mai optime);

- comparaţii în spaţiu ( exemplu: între secţiile de producţie);

- comparaţii în timp ( exemplu : între activitatea programată sau efectivă din perioada controlată cu cea din perioada precedentă ).

Operaţiile sau activităţile comparate trebuie să fie omogene, calculate şi exprimate după o metodologie unitară.

Structurată pe etape şi, în cadrul acestora, pe faze şi subfaze, metodologia de realizare a controlului financiar se prezintă astfel:

1. Etapa programării activităţii de control financiar

2.Etapa pregătirii acţiunii de control financiar

4. Etapa întocmirii actelor de control - Înscrierea constatărilor în actele de control

5. Etapa valorificării constatărilor rezultate din efectuarea controlului financiar- Recuperarea prejudiciilor, a altor sume datorate şi stabilirea măsurilor de intrare în legalitate.

Realizarea activităţii de control financiar presupune atât efectuarea operaţiunilor proprii fiecăreia dintre etape şi, în cadrul acestora, a fazelor şi subfazelor ce alcătuiesc procesul metodologic de exercitare a controlului financiar, cât şi realizarea altor activităţi, adiacente, ca şi a unor analize şi judecăţi de valoare sau de conformitate şi chiar aplicarea şi utilizarea unor rutine de calcul.