Audit Public Intern

AUDIT PUBLIC INTERN

Perspectiva aderării României la Uniunea Europeană a impus introducerea sa şi în ţara noastră. Etimologia cuvântului audit provine de la latinescul “AUDIRE” şi înseamnă a asculta. Englezii îi dau semnificaţia de verificare, revizie contabilă, bilanţ. Produsul contabilităţii îl reprezintă informaţia contabilă, iar obiectivul său este obţinerea unei imagini fidele a situaţiilor financiare anuale care cuprind „bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de trezorerie şi notele la conturile anuale“ .

Situaţiile financiare trebuie să furnizeze informaţii care prezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a întreprinderii, reflectă realitatea economică a tranzacţiilor realizate, sunt imparţiale, prudente, relevante şi credibile. Pentru realizarea calităţii informaţiilor prezentate în situaţiile financiare se vor aplica prevederile Standardelor de Contabilitate Naţionale relevante şi/sau Standardele de Contabilitate Internaţionale pentru a oferi o imagine fidelă a patrimoniului, a profitului (pierderii) şi a fluxurilor de trezorerie.

Diversitatea activităţilor economico-financiare, dezvoltarea pieţelor de capital, a instituţiilor bancare, etc. au condus la creşterea complexităţii lucrărilor contabile ce pot atrage erori în prelucrarea datelor, interpretarea şi evaluarea lor cu consecinţe negative asupra deciziilor utilizatorilor de informaţii contabile.

Mai mult, producătorii de informaţii contabile nu sunt neutri faţă de operaţiunile efectuate şi, implicit, conturile anuale, ceea ce ridică semne de îndoială cu privire la obiectivitatea profesionistului contabil. Susceptibilitatea realităţii informaţiei contabile cuprinse în situaţiile financiare anuale poate fi dată şi de calităţile moral-profesionale ale producătorilor de informaţii .

La rândul lor, utilizatorii informaţiei contabile „investitorii, salariaţii, creditorii, furnizorii şi alţi creditori, clienţii, guvernele şi administraţiile, publicul“ , sub influenţa unor medii economice, culturale, politice şi juridice diverse, au interese diferite asupra nevoii de informare.

Conflictul de interese între utilizatorii şi producătorii de informaţie contabilă trebuie estompat de activitatea unei elite profesionale în domeniu, reprezentată de auditori care au, prin efectul legii, calitatea de expert contabil, contabil autorizat cu studii economice superioare, societăţi de expertiză, cenzori etc., înscrişi ca membri în Camera Auditorilor.

Scopul activităţii auditorilor este acela de a restabili o încredere rezonabilă între producători şi utilizatori ai informaţiei contabile. Astfel, auditorii contribuie la protejarea intereselor diferitelor categorii de beneficiari ai informaţiei contabile, atunci când aceştia iau decizii economice.

Standardul Internaţional de Contabilitate nr. 1 arată că „informaţia financiară are ca obiectiv furnizarea unei informaţii utile în luarea deciziilor economice şi financiare“. Obiectivul de utilitate al informaţiei este preluat în toate cadrele conceptuale de contabilitate.

Deci între producători şi beneficiari ai informaţiei contabile se interpune auditorul, în calitatea sa de expert contabil. Expertul contabil este un profesionist de înaltă clasă cu o pregătire teoretică superioară, cu calităţi morale şi etică profesională, o experienţă practică îndelungată, recunoscut în domeniul respectiv ca persoană de mare competenţă şi autoritate.

Auditul a fost definit în literatura de specialitate străină şi naţională la unison asupra opiniei motivate de îndeplinire a imaginii fidele asupra conturilor anuale. Prin audit se înţelege examinarea profesională efectuată de o persoană autorizată, independentă, în vederea exprimării unei opinii motivate asupra imaginii fidele a situaţiilor financiare anuale.

Obiectivul oricărui tip de audit îl constituie îmbunătăţirea utilizării informaţiei.

Se reţin elementele principale care definesc auditul, în general, a căror absenţă poate pune în discuţie dacă o activitate este sau nu audit, şi anume:

-Exminarea unei informaţii trebuie să fie exclusiv o examinare profesională;

-Scopul examinăriiu unei informaţii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia;

-Opinia exprimată asupra unei informaţii trebuie să fie responsabilă şi independentă, ceea ce presupune că persoana care face această examinare are anumite responsabilităţi pentru activitatea sa şi trebuie să fie o persoană independentă;

-Examinarea trebuie să se facă nu oricum, ci după anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse într-un standard sau normă legală sau profesională, care constituie criteriu de calitate.

A audita o entitate a avut inţial semnificaţia de a verifica situaţiile financiare ale întreprinderii; azi, a audita poate avea în plus semnificaţia studierii unei întreprinderi pentru a-i ameliora procesele, tranzacţiile şi situaţiile financiare (audit financiar) sau pentru a face o judecată asupra gestiunii (audit de gestiune).

Situaţiile financiare trebuie să furnizeze informaţii utile pentru adoptarea deciziilor economice, pentru a hotărî momentul de cumpărare sau vânzare a unei investiţii de capital, a evalua deficienţele în răspunderea managerială, a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti şi de a oferi alte beneficii angajaţilor săi, pentru a evalua garanţiile pentru credite acordate întreprinderii, a determina politicile de impozitare, pentru calculul profitului şi distribuirea dividendelor, a elabora date statistice despre venitul naţional.

De regulă, situaţiile financiare sunt întocmite conform unui model contabil bazat pe costul istoric recuperabil şi pe conceptul de menţinere a nivelului capitalului financiar. În acest sens, s-a elaborat „Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare“ elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internaţionale. Acest cadru poate fi aplicat oricărui model contabil, precum şi concepte privind capitalul şi menţinerea lui, opţiunea pentru tratamente contabile alternative permise de IAS.

„Cadrul general de armonizare a reglementărilor contabile“ sprijină auditorii pentru formarea unei opinii asupra situaţiilor financiare. Dacă există un conflict între Cadrul general şi un Standard de Contabilitate Internaţional, cerinţele IAS primează asupra acelora din „Cadrul general“. Auditorii trebuie să aibă în vedere, potrivit „Cadrului general“, îndeplinirea obiectivului situaţiilor financiare, caracteristicile calitative care determină Auditul financiar contabil eficienţa informaţiei contabile din situaţiile financiare, modul de evaluare a elementelor pe baza cărora sunt întocmite situaţiile financiare ca fiind principala sursă de informaţii a utilizatorilor.

Mulţi autori din ţara noastră şi din străinătate au definit activitatea de audit ca fiind examinarea profesională a unei informaţii cu scopul de a exprima o opinie responsabilă şi independentă în raport cu un criteriu de calitate.

Conform normelor naţionale de audit, „o misiune de auditare a situaţiilor financiare are ca obiectiv exprimarea de către auditor a unei opinii potrivit căreia situaţiile financiare au fost stabilite, în toate aspectele lor semnificative, conform unei referinţe contabile identificate“.

Referinţele contabile pot fi:

- normele contabile internaţionale

- normele contabile naţionale

- alte referinţe contabile bine precizate şi recunoscute.

Auditul intern este :

• un control intern de atestare sau certificare a documentelor financiar-contabile care nu se confundă cu noţiunea de control intern al unităţii patrimoniale;

• o activitate independentă de apreciere, pentru conducerea unităţii patrimoniale, prin examinarea operaţiilor contabile, financiare şi altele privind ansamblul serviciilor;

• un control de natură managerială care operează prin măsurarea şi aprecierea calităţii altor acţiuni de control;

• un control de evaluare a sarcinilor, de conformitate a înregistrărilor contabile, rapoartelor, elementelor de activ, capitalurilor şi rezultatelor;

• activitatea de evaluare organizată în cadrul unei entităţi sub forma unui serviciu (standarde).

Auditul public intern reprezintă o activitate funcţional-independentă şi obiectivă, care dă asigurări şi consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând activităţile entităţii publice. Ajută entitatea publică să-şi îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică şi metodică, care evaluează şi îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare .

Auditul public intern nu trebuie confundat cu controlul intern, care este definit ca ansamblul măsurilor luate de către conducere în scopul îmbunătăţirii gestiunii riscului şi creşterii probabilităţilor ca scopurile şi obiectivele stabilite să fie atinse.

Auditul public intern are ca obiective:

- asigurarea obiectivă şi consilierea, destinate să îmbunătăţească sistemele şi activităţile entităţii publice (evaluarea managementului riscurilor);

- sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entităţii publice printr-o abordare sistematică şi metodică, prin care se evaluează şi îmbunătăţeşte eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor administrării (evauarea sistemelor de control).