Audit și servicii bancare pe piața românească

Audit si servicii bancare pe piata romaneasca

Există o multitudine de definiţii date auditului, dar nu în accepţiunea sa generală, ci pe componente ale sale.

Astfel, Compania Naţională a Comisarilor de Conturi din Franţa dă definiţia auditului financiar: examinarea realizată de un profesionist competent şi independent de organizaţie, în vederea exprimării unei opinii motivate asupra regularităţii, sincerităţii şi imaginii fidele a conturilor anuale ale întreprinderii.

Institutul American al Contabililor Publici Autorizaţi (AICPA) prezintă auditul ca pe o examinare ordinară a situaţiilor financiare, efectuată de un contabil public autorizat, în vederea exprimării unei opinii cu privire la corectitudinea cu care aceste documente prezintă situaţia financiară, rezultatele operaţiunilor efectuate şi schimbările intervenite în situaţia financiară a organizaţiei, în conformitate cu principiile contabile general acceptate (Standardul de Audit nr. 1).

În România, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar (cu modificările ulterioare) prezintă auditul financiar ca “activitatea de examinare, în vederea exprimării de către auditorii financiari, a unei opinii asupra situaţiilor financiare, în conformitate cu standardele de audit, armonizate cu standardele internaţionale de audit şi adoptate de Camera Auditorilor Financiari din România”.

Din cele de mai sus se poate extrage ceea ce poate fi considerată o definiţie completă a auditului, aplicabilă şi domeniului bancar : activitatea, realizată de persoane autorizate, de examinare obiectivă a ansamblului activităţilor entităţii economice, care are ca rezultat formularea unei evaluări independente a managementului riscului, a controlului şi proceselor de conducere, şi a unor sugestii pentru îmbunătăţirea eficacităţii operaţiunilor, în scopul sprijinirii realizării obiectivelor entităţii economice.

După cum se observă, această definiţie sumarizează (poate nu în cea mai bună sintagmă) trăsăturile auditului (competenţă, obiectivitate, independenţă), sfera preocupărilor sale (ansamblul activităţilor entităţii economice, nu numai evidenţa contabilă), materializarea rezultatelor acestuia (evaluare şi consultanţă), precum şi scopul auditului. În definiţia de mai sus a fost omis în mod intenţionat caracterul “sistematic şi disciplinat” al auditului, deoarece acesta este specific auditului intern, făcând deosebirea faţă de cel extern. În opinia unor autori, diferenţa dintre cele două categorii de audit ar fi faptul că cel extern este realizat de o firmă specializată, independentă, din afara entităţii economice, iar cel intern de o structură din cadrul organizaţiei. În zilele noastre, când se vorbeşte tot mai mult despre externalizarea auditului intern şi despre independenţa auditului intern, acest argument nu poate rezista.

În cele ce urmează, obiectul expunerii se va restrânge la forma cea mai complexă a auditului din domeniul bancar (dat fiind caracterul său continuu, sistematic) - auditul intern bancar.

CAPITOLUL 1. AUDITUL INTERN BANCAR

1.1. Definire

Auditul este o examinare metodica realizata in vederea determinarii daca activitatile si rezultatele relative la subiectul examinat satisfac dispozitiile prestabilite si daca aceste dispozitii sunt puse in opera intr-un mod eficace si apt in vederea atingerii obiectivelor"

Auditul se foloseste, atat cu titlu preventiv,in cadrul unui program de audit pentru aprecierea eficacitatii unei organizatii, a unui proces, a unui procedeu, calificarea si urmarirea unui furnizor, dar si cu titlu curativ, in situatii delicate: faliment (insucces) al prestatiilor, stari de lucruri.

Auditul intern este, in interiorul unei intreprinderii sau al unui organism, o activitate independenta de aprecierea sau controlul operatiilor; el este in serviciul Conducerii. In acest domeniu, el este un control care are drept functie estimarea si evaluarea eficacitatii altor controale.

Obiectivul auditului intern este de a asista membrii Conducerii in exercitarea eficace a responsabilitatilor lor furnizând analize, aprecieri, recomandari si comentarii pertinente referitoare la activitatile examinate.

Auditorul intern este vizat de toate fazele activitatii intreprinderii care intereseaza Conducerea. Aceasta implica faptul de a apela pâna la aspecte contabile si financiare pentru atingerea unei intelegeri depline a operatiilor examinate.

Pentru a ajunge la acest obiectiv final sunt implicate activitatile urmatoare:

o examinarea si aprecierea sinceritatii, suficientei si aplicarea controlului contabil, financiar si operational si promovarea unui control eficace la un cost rezonabil;