Balanța de Plăți Externe a României

Balanţa de plăţi externe este determinată, din punct de vedere comportamental, de

starea şi structura economiei naţionale, de condiţiile externe şi de evoluţia valutelor în care se desfăşoară comerţul exterior.

Balanţa de plăţi externe este un instrument de neînlocuit pentru a caracteriza o

ţară în relaţiile sale cu străinătatea, pentru a evidenţia punctele forte şi slăbiciunile unei

economii în raporturile sale internaţionale.

Echilibrarea balanţei de plăţi externe reprezintă o necesitate pe termen lung. De

aceea, excedentul, şi mai ales deficitul extern al unei ţări trebuie apreciate nu numai din punct de vedere al efectelor economice imediate, ci şi prin prisma sumelor date, respectiv luate cu împrumut în scopul echilibrării acestuia.

BALANŢA DE PLĂŢI A ROMÂNIEI. FACTORI DE INFLUENŢĂ. RESTRICŢII ŞI OPORTUNITĂŢI

A fost determinată de perpetuarea deficitului de cont curent în România, după 1990, şi de evoluţia sa ascendentă, mai accentuată în ultimii ani, precum şi de necesitatea asigurării sustenabilităţii deficitului extern şi a datoriei externe.

Contul curent indică valoarea resurselor, sub formă de bunuri şi servicii, care au

fost transferate din şi într-o ţară, fiind un indicator al competitivităţii internaţionale a

economiei în cauză, al performanţelor acesteia.

Cercetările realizate s-au orientat către următoarele obiective:

- evidenţierea conturilor şi sub-conturilor din cadrul balanţei de plăţi externe a

României, responsabile de existenţa deficitului extern;

- surprinderea caracteristicilor evoluţiei contului curent al ţării noastre, în scopul

stabilirii cauzelor manifestării deficitului acestuia;

- reliefarea factorilor de care depinde sustenabilitatea deficitului de cont curent;

- stabilirea măsurii în care evoluţia cursului de schimb al monedei naţionale

influenţează balanţa comercială a României;

- prezentarea impactului evoluţiei balanţei de plăţi asupra nivelului datoriei externe

a ţării noastre;

- analiza dinamicii şi structurii datoriei externe, precum şi a indicatorilor de

îndatorare externă a României, pentru a determina dacă datoria externă a fost factor de

creştere economică sau a contribuit la adâncirea dezechilibrelor externe ale ţării noastre;

- estimarea sustenabilităţii, pe termen mediu, a datoriei externe a României;

- evidenţierea problemelor balanţei de plăţi şi ale datoriei externe ale României;

- prezentarea unor propuneri de îmbunătăţire a situaţiei deficitului extern al ţării

noastre.

Totodata se evidenţiaza insuficienţele existente în adoptarea şi aplicarea mix-ului de politici economice, necesar pentru îmbunătăţirea evoluţiei soldului contului curent. Politicile monetară, fiscală şi a cursului de schimb nu au fost corelate astfel încât acţiunea lor cumulată să aibă ca finalitate realizarea echilibrului extern. În plus, în România, s-a pus accentul pe politica cursului de schimb, încercându-se menţinerea în permanenţă a unei devalorizări reale a leului faţă de valutele în care sunt exprimate contractele de comerţ exterior. Această politică nu a fost coroborată cu măsuri de politică fiscală şi monetară care să o susţină.

Sunt elaborate calcule bazate pe date oficiale, privind îndeosebi metodele proprii propuse pentru evaluarea sustenabilităţii datoriei externe; analize logice şi calitative ale rezultatelor obţinute, care să-mi permită interpretarea evoluţiei balanţei de plăţi

şi a datoriei externe ale României, precum şi determinarea cauzelor care au antrenat

amplificarea deficitului extern şi a datoriei externe în perioada de tranziţie.

Totodată, am testat cantitativ una dintre teoriile existente în literatura de

specialitate, şi anume condiţia Marshall-Lerner pentru a stabili în ce măsură trendul cursului de schimb al leului faţă de principalele valute în care se desfăşoară relaţiile comerciale şi

financiare ale ţării noastre influenţează evoluţia soldului balanţei comerciale.

În cadrul lucrarii am utilizat constructe teoretice care să-mi permită analiza şi

interpretarea evoluţiei balanţei de plăţi şi a datoriei externe, încercând valorificarea

potenţialului explicativ al acestora în condiţiile realităţii economice a României.

Activitatea de documentare s-a bazat şi pe informaţii referitoare la metodele şi

modelele folosite de Departamentul de Studii Economice şi de Statistică din cadrul BNR.

Am încercat să stabilesc în ce măsură cursul de schimb nominal şi real al monedei

naţionale în funcţie de EUR şi USD a influenţat evoluţia exporturilor şi a importurilor de bunuri, şi dacă condiţia Marshall-Lerner este respectată. În urma analizei rezultatelor, am explicat de ce deprecierea monedei naţionale nu a produs îmbunătăţirea soldului balanţei comerciale a ţării noastre.

Un alt element de noutate se referă la analiza sustenabilităţii datoriei externe a

României, în perioada 2009-2015, calculând indicatorii îndatorării externe, în contextul a trei

scenarii (pesimist, moderat şi optimist). Am încercat să surprind cauzele trendului datoriei

externe, pornind de la realităţile economice, dar şi problemele care pot apărea pe termen

mediu în asigurarea sustenabilităţii acesteia.

Complexitatea sustenabilităţii deficitului contului curent este analizată prin prisma

principalilor factori de influenţă, prin intermediul unui model logic propriu.

Aspecte teoretico-metodologice vizând rolul şi funcţiile balanţei de plăţi externe - prezintă definiţia, structura şi metodologia balanţei de plăţi externe, dar şi obiectivul, factorii de influenţă şi politicile balanţei de plăţi.

Obiectivul balanţei de plăţi externe este identificat ca fiind necesitatea echilibrării,

pe termen lung, a plăţilor cu încasările internaţionale, şi este determinat de existenţa unor

costuri în cazul inegalităţii dintre plăţi şi încasări.

Se pune problema dacă ne poate fi indiferentă compoziţia balanţei de plăţi.

Structura balanţei de plăţi externe poate fii considerată o ţintă în sine. Adică, se poate prefera un surplus al contului curent contracarat de un deficit al contului de capital si financiar sau vice versa. Această alegere este determinată, în principal, de dotarea cu resurse a ţării respective.

Excedentul şi deficitul balanţelor componente ale balanţei de plăţi externe nu

semnalează neapărat o situaţie favorabilă, respectiv, defavorabilă. De exemplu, excedentul

balanţei comerciale înseamnă a ceda mai multe bunuri străinătăţii decât se primesc în schimb.

Ca atare, o balanţă comercială excedentară poate fi considerată, în unele cazuri, defavorabilă.

Existenţa unui deficit al contului curent poate fi tolerată pe termen scurt (atâta

timp cât deficitul extern poate fi finanţat din rezerve, investiţii străine sau /şi împrumuturi),

deoarece acesta reprezintă un influx de resurse în ţară. Deficitul contului curent este

considerat acceptabil în cazul ţărilor în curs de dezvoltare, cu condiţia să asigure

retehnologizarea şi restructurarea economiei, înscrierea acesteia pe un trend al dezvoltării

durabile. Dacă fondurile străine sunt orientate către sectorul productiv, după o perioadă de

timp furnizează bunuri cu valoare adăugată ridicată şi, eventual, servicii conexe pentru export, care vor contribui la îmbunătăţirea situaţiei contului curent.

Un transfer net de capital către străinătate poate avea consecinţe negative, dacă

oportunităţile de câştig din afara ţării sunt inferioare celor din interior, sau dacă ieşirile de

capital au fost realizate în urma unui excedent al balanţei comerciale, obţinut în mod păgubos: prin exportul unor bunuri strict necesare pe piaţa internă sau prin practicarea unor preţuri internaţionale sub costurile interne. Situaţia este defavorabilă şi atunci când capitalurile ies din ţară, în căutarea unor condiţii mai bune de valorificare, iar economia naţională nu beneficiază de capitaluri suficiente pentru a se dezvolta.

Un aspect extrem de important care trebuie avut în vedere atunci când se studiază

conceptul sustenabilităţii deficitului contului curent se referă la stabilirea unei „ancore”, a unor criterii potrivit cărora deficitul de cont curent să fie sustenabil. O astfel de ancoră, faţă de care deficitul extern este sustenabil, ar putea fi neintrarea în incapacitate de plăţi a ţării respective, aceasta reprezentând un obiectiv al strategiei de politică economică.

Modele şi mecanisme de echilibrare a balanţei de plăţi externe pe termen scurt, mediu şi lung - conţine o analiză a principalelor modele teoretice, existente în literatura de specialitate, care încearcă să ofere soluţii pentru echilibrarea pe termen scurt, mediu şi lung a balanţei de plăţi externe, pornind de la diferite premise simplificatoare.

Modelele referitoare la echilibrarea şi sustenabilitatea balanţei de plăţi externe

pornesc de la experienţa ţărilor dezvoltate, economia României în tranziţie confruntându-se,

însă, cu unele evoluţii atipice. Problematica deficitului de cont curent trebuie analizată în

contextul unei abordări globale. Dar este necesară adaptarea analizei la specificul ţării.

Atât în practică, cât şi în teorie, se pune accent pe deficitele balanţei de plăţi