Balanta de Plati Externe - Instrument de Fundamentare si Urmarire a Echilibrului Valutar al unei Tari

Capitol I Balanta de plati externa: considerente generale

I.1 Conceptul de balanta de plati

Notiunea de balanta, lansata de mercantilisti in secolul al XVII- lea, reprezinta acel concept teoretic ce asigura relatia intre analiza economica la scara nationala si schimburile cu strainatatea. Initial, acest concept prezenta marea balanta, introdusa de Anglia, ce cuprindea, pe langa importuri si exporturi, “incasarile provenite din navluri, cheltuieli militare, veniturile din pescuit si, chiar si fondurile provenite de la cetatenii catolici stabiliti la Roma; aceasta nu trebuie insa confundata cu masa platilor reciproce, respective simpla balanta de comert” In 1937, Aftalion propunea o balanta de conturi, definita ca un tablou al creantelor si datoriilor rezultate din schimburile de marfuri si servicii in anul in cauza, dar si in cele din trecut, ce trebuiesc inscrise in tabelul anului respectiv (veniturile provenite din capitalurile investite in strainatate, plata datoriilor scadente in cursul anului respectiv, dar contractate in anul anterior).

Teoria si practica internationala definesc in prezent balanta de plati externe ca fiind o sinteza a activitatii economico-financiare a unei tari cu strainatatea, ce se intocmeste, de regula anual. In balanta se inregistreaza fluxul de resurse reale reale intre economia unei tari si o alta tara, regiune, miscarile activelor si angajamentelor externe rezultate din tranzactiile economice, precum si transferurile fara contrapartida.

Unii economisti mai definesc balanta de plati ca fiind o prezentare statistica a tranzactiilor economice intr-o perioada data, intre rezidentii unei tari si alti parteneri, respectiv alta tara, grup de tari sau de organizatii internationale specifice.

Potrivit insa definitiei date de Fondul Monetar International, pentru care unificarea metodologiei de elaborare a balantei de plati a constituit o preoocupare meritorie, aceasta balanta constituie “un ansamblu de calcule efectuate de autoritatile guvernamentale competente, destinat sa inregistreze sistematic in cursul unei anumite perioade date privind fluxurile de resurse reale intre economia unei tari si celelate tari ale lumii; modificarile intervenite in marimea creantelor si angajamentelor de plata externe ale tarii respective care rezulta din tranzactiile economice; platile din transferurile directe fara contraprestatie”

In cadrul acestei definitii, se considera ca notiunea de tranzactie economica indica furnizarea unei valori economice de catre o unitate economica catre o alta unitate economica. Totodata, in cadrul balantei de plati, acesti agenti economici se impart in rezidenti si nerezidenti.

La definirea calitatii de rezident, potrivit recomandarii Fondului Monetar International, se tine seama de domiciliul permanent si de centrul intereselor persoanei respective. « Astfel, membrii corpului diplomatic, consular, si ai misiunilor oficiale, studenti, turisti si cei urmeaza un tratament medical in strainatate, calatorii si cei care indeplinesc anumite angajamente lucrand sau traind in strainatate sunt clasificati, cu unele exceptii, ca fiind persoane rezidente ale tarii lor de origine. Agentiile si sucursalele firmelor comerciale sunt considerate, in general, rezidente ale tarii in care isi desfasoara activitatea. Organizatiile internationale (interguvernamentale) nu sunt privite ca rezidente al vreunei tari, iar operatiile cu aceste organisme sunt luate in calculul balantei de plati externe ca fiind facute cu nerezidenti. »

Prin modul sintetic de reflectarea tranzactiilor unei tari in relatiile economice cu strainatatea, balanta de plati prezinta structura acestor relatii si modificarile intervenite in pozitia statului de creditor, debitor, investitor sau beneficiar de investitii. Ea permite compararea proportiei dintre productia nationala exportata si cea primita din import, precum si a proportiei dintre venitul national platit strainatatii si venitul ce isi are originea in surse externe in dezvoltarea sa economica. Totodata, balanta de plati primeste sau acorda strainatatii ajutor economic si financiar.

Capacitatea balantei de plati externe de a reflecta aspectele majore al dezvoltarii de natura economica, financiara si politica ii confera caracterul de instrument de baza in analiza macroeconomica, ce contribuie la elaborarea masurilor de politica economica si financiara, care sa ii permita utilizarea unei corelari corespunzatoare intre obiectivele prioritare ale dezvoltarii economice interne si gradul de angrenare al economiei respective in procesul diviziunii internationale a muncii.

In conditiile sporirii interdependentelor dintre economiile nationale, creste rolul balantei de plati ca indicator al angrenarii unei economii in mecanismele comerciale, valutare si financiare ale structurilor economice mondiale. Balanta de plati poate fi considerate barometrul eficientei activitatii economice, prin masurarea excedentului sau deficitului valutar rezultat in perioada ce se analizeaza.

Balanta de plati externe, denumita uneori si balanta de plati a schimburilor externe, devine astfel un instrument deosebit de util pentru organele de sinteza si de conducere ale tarii in elaborarea masurilor de politica economica, in realizarea unei concordante intre obiectivele majore ale dezvoltarii economiei interne si ale evolutiei relatiilor economice externe.

Motivele de natura politica si economica fac ca in practica internationala sa existe diverse conceptii cu privire la modalitatea de intocmire a balantei de plati externe, la structura si continutul diferitelor elementelor componente ale coorelatiilor reliefate. Aceasta face ca analiza balantei de plati externe sa constituie o problema complexa.