Balanța de Plăți Interne și Externe

1. NOȚIUNI GENERALE

1.1 Introducere

Balanţa de plăţi reprezintă un tabel statistico-economic folosit în analiză și planificare, prin care se compară și se raportează indicatorii care urmează a fi corelați, echilibrați, pe o anumită perioadă.

Balanța de plați este o evidenţă contabilă a tuturor tranzacţiilor monetare efectuate între o ţară şi restul lumii. Aceste operaţiuni includ plăţile efectuate: exporturi și importuri de bunuri , servicii şi capital financiar , precum şi ca transferuri financiare . Balanța de plăți rezumă tranzacţiile internaţionale pe o anumită perioadă, de obicei un an, fiind realizată într-o monedă unică, de obicei, moneda naţională pentru ţara în cauză. Sursele de fonduri pentru o naţiune, cum ar fi exporturile sau încasările din împrumuturi şi investiţii, sunt înregistrate ca elemente pozitive sau excedentare. Utilizarea fondurilor, cum ar fi importurile sau investiții în ţări străine, sunt înregistrate ca un element negativ sau deficit.

Când toate componentele ce alcătuesc tabelul balanței de plăți sunt luate în considerare, atunci aseasta trebuie să fie echilibrată – suma elemntelor este zero – nu poate există surplus sau deficit. De exemplu, dacă într-o ţară importurile sunt mai mari decât exporturile, balanţa comercială va fi în deficit, astfel diferenţa va trebui să fie contra echilibrată prin alte mijloace –fonduri obţinute din investiţii străine, prin consumul resurselor proprii sau prin primirea de împrumuturi de la alte ţări.

Deşi per total, balnța de plăți este echilibrată, pot apărea dezechilibre la nivel elemntelor ce compun balanța, cum ar fi contul curent. Acest lucru poate duce la acumularea de tezaure pentru ţările dezvoltate, în timp ce țările slab dezvoltate pot deveni tot mai îndatorate. Din punct de vedere istoric au existat numeroase dezbatri și diverse abordări pentru a răspunde la întrebarea: Cum să corecteze dezechilibrele? şi dacă acestă este o problemă care să preocupe guvernul. O dată cu creșterea dezechilibrului între venit și consum, alimentată și de criza econiomică 2007 – 2010, planurile de a aborda a acestora la nivel global sunt pe ordinea de zi a factorilor de decizie politică pentru 2010.

În vederea analizei echilibrului în balanţa de plăţi a unei ţări se deosebesc următoarele componente:

a) Balanţa contului curent

Balanţa contului curent (BCC) reflectă intrările şi ieşirile de valută ale unei ţări provenite din: exporturi de bunuri, importuri, servicii, venituri externe şi transferuri curente.

Echilibrul balanţei contului curent reflectă faptul că ţara poate să-şi finanţeze importurile de bunuri şi servicii pe seama exporturilor şi a veniturilor nete din străinătate. Excedentul balanţei contului curent se manifestă prin sporirea creanţelor asupra străinătăţii care pot fi păstrate în devize, plasate sau folosite în vederea rambursării unor datorii externe. Deficitul balanţei contului curent reflectă gradul de îndatorare externă a ţării, ceea ce presupune solicitarea unor împrumuturi din străinătate.

b) Balanţa contului de capital

Balanţa contului de capital (BMC) cuprinde intrările şi ieşirile de valută determinate de investiţiile directe în străinătate, de investiţiile de portofoliu, de împrumuturile interguvernamentale, de plasamentele financiare ale sectorului privat nebancar. În contul de capital se reflectă transferurile de capital, achizitia sau lichidarea de active nemateriale.