Banca Comercială Romană

INTRODUCERE

Lucrarea mea de practică se intitulează „BANCA COMERCIALӐ ROMÂNӐ”, realizată ȋn cadrul sucursalei BCR-Mioveni.

Această lucrare cuprinde 4 capitole, unde se prezintă detaliat Banca Centrală Română, incepand cu istoricul si evolutia acesteia si se incheie cu concluziile desprinse din cele 4 capitole.

Primul capitol -”Istoricul şi evoluţia Băncii Centrale Române’, este structurat la rândul său ȋn 2 subcapitole, privind funcţiile, operaţiuniile , activităţiile desfăşurate şi conducerea Băncii Comerciale Române.

BCR desfãşoara o activitate completã, punând la dispoziţia clienţilor sãi pachete de produse şi servicii ce pot fi procurate de la o singurã unitate BCR, astfel avem din gama largã oferitã de bancã: Garanţii, Credite, Depozite şi conturi curente, Decontãri, Instrumente de platã, Carduri, Asigurãri şi Leasing.

Capitolul 2 este format din 2 subcapitole, ȋn care prezint procedurile pentru deschiderea şi funcţionarea conturilor bancare ȋn cadrul B.C.R., dar şi operaţiunile curente şi speciale prin conturi.

La deschiderea conturilor curente, se vor încheia convenţii cu clienţii - persoane fizice majore şi cu persoane fizice minore respectând prevederile din convenţiile de cont.

Conturile curente, subconturile în valută se deschid pe tipuri de clienţi şi în valutele cotate la BNR în funcţie de politica de trezorerie a BCR. Se vor deschide conturile/ subconturile în valută doar în acele valute pentru care s-a comunicat epres de către Direcţia de Trezorerie din BCR Centrala posibilitatea efctuării unor astfel de operaţiuni.

Se pot deschide conturi/ subconturi curente în lei şi valută şi cu sold zero. Contul/ subcontul curent va funcţiona efectiv după alimentarea sa cu disponibil. Banca efectuează prin conturile deschise clienţilor săi operaţiuni dispuse de titularul de cont/subcont sau împuterniciţii acestuia, numai în limita disponibilului din cont, cu respectarea prevederilor convenţiei de cont şi a reglementărilor legale în vigoare.

O persoană juridică poate solicita deschiderea uni singur cont curent în lei şi în valută la o unitate teritorială a băncii. Orice alte deschideri de conturi vor fi considerate de unităţile teritoriale ale BCR extensii ale aceluiaşi cont, urmând regula subcontului de încasări şi plăţi sau, după caz, subconturi de încasări (colectoare).

Plăţi prin virament şi instrumente de plată fără numerar, este al treilea capitol structurat ȋn 2 subcapitole. În subcapitolul 2 prezint cele mai importante instrumente de plată fără numerar şi anume: cambia, ordinul de plată, biletul la ordin si acreditivul.

Cecul este un instrument de plată utilizat de titularii de conturi bancare care au disponibil corespunzător în aceste conturi.

Cambia este un titlu de credit şi un instrument de plată negociabil care constată obligaţia asumată de debitor de a plăti la vedere sau la o scadenţă fixă, beneficiarului sau la ordinul acestuia, o sumă de bani determinată.

Biletul la ordin reprezintă instrumentul prin care emitentul se angajează să plătească la un anumit termen o sumă de bani în favoarea beneficiarului sau celui care-l deţine. Spre deosebire de trată, care presupune prezenţa a cel puţin trei persoane, biletul la ordin, în calitate de instrument de credit comercial, pune în legătură în procesul creării sale, doar două persoane: emitentul şi beneficiarul. El este creat de emitent în calitate de debitor care se obligă să plătească o sumă de bani la vedere (prezentare) sau la o anumită dată, unui beneficiar, având calitatea de creditor.

Ordinul de plată este instrumentul de decontare prin care plătitorul dă ordin băncii sale să pună la dispoziţia unui beneficiar o sumă de bani, la o anumită dată. Operaţiunile pe care le implică derularea viramentelor în baza ordinului de plată poarta denumirea de transfer-credit iar societăţile bancare participante trebuie să efectueze în ordine următoarele operaţii: recepţia ordinului de plată, autentificarea acestuia, acceptarea sau refuzul ordinului de plată şi executarea ordinului de plată.

Acreditivul este forma de decontare prin care plăţile între agenţii economici se efectuează pe măsura executării lucrărilor şi prestării serviciilor, dintr-o sumă rezervată de plătitor şi păstrată la dispoziţia furnizorului.

Ultimul capitol cuprinde instrumentele moderne de plată, care sunt cardurile de debit, ȋn lei şi ȋn valută (USD) şi de credit ȋn lei.

Concluziile prezintă pe scurt ceea ce este mai important de ştiut despre activitatea desfăşurată de Banca Comercială Romană.

Capitolul 1

Istoricul şi evoluţia BCR

Începând cu 1990, datorită liberalizării pieţei bancare, ia naştere un amplu proces de transformări în România, dorinţa generală fiind aceea a unei acoperiri cât mai mari a gamei de produse oferite de bănci.

B.N.R. s-a reorganizat prin cedarea operaţiunilor de natură comercială şi astfel a căpătat din nou numai sarcinile de Bancă Centrală. Băncile de stat s-au fost transformat în bănci comerciale şi au fost ȋnfiinţate bănci cu capital privat autohton şi sucursale ale unor bănci străine.

La 4 septembrie 1990 datorită Hotărârii Guvernului 1048 se ȋnfiinţează Banca Comercială Română, care se va organiza pe baza H.G. nr. 1195, de la 12 noiembrie 1990. Centrala BCR era organizată în 12 direcţii de sine stătătoare: Direcţia economică şi de secretariat, Direcţia de informatică şi telecomunicaţii interbancare, Direcţia contabilitate, Direcţia operaţii cu străinătatea şi arbitraj, etc.

La 15 noiembrie 1990, preşedintele BCR transmite ȋn ţară o circulară prin care anunţă că Banca Comercială Română va ȋncepe să funcţioneze cu data de 1 decembrie 1990 şi ȋşi va desfăşura activitatea prin: administraţia centrală, sucursalele judeţene şi sucursala municipiului Bucureşti, filiale şi agenţii.

Fondată la 1 decembrie 1990 ȋn cadrul procesului de restructurare pe două niveluri a sistemului bancar românesc, BCR a ȋnceput să funcţioneze prin preluarea portofoliului de credite pentru industrie, gestionat anterior de BNR continuand astfel o tradiţie de peste 50 de ani de activitate comercială.

În intervalul 1991-1993, BCR lansează primele instrumente de economisire ȋn lei şi valută pentru persoane juridice, concomitent cu ajustarea activităţilor tradiţionale la noile condiţii de funcţionare. În acest interval, reţeaua de unităţi s-a dublat, susţinută cu creşterea numerică a personalului. Baza de clienţi s-a extins fiind reprezentată aproape integral de agenţi economici, majoritatea firmelor industriale cu capital de stat.

În 1994 se adoptă prima strategie pe termen mediu (1994-1997) şi devine membru principal al EUROPAY şi primul acceptator de carduri din România, urmând ca ȋn octombrie să se ȋnfiinţeze Direcţia creditării sectorului de stat şi Direcţia de administrare a creditelor.

În 1995 intră ȋn Top 1000, ȋn premieră naţională, realizat de revista The Banker, ocupând locul 978, ȋn martie se ȋnfiinţează Direcţia de marketing iar ȋn decembrie se realizează prima tranzacţie la un ATM ȋn România.

In 1996, februarie cele 18 direcţii sunt grupate ȋn 4 departamente: Credite, Internaţionale, Financiare Organizare şi Administrare. În martie se ȋnfiinţează Centrul de pregătire .

În aprilie HERMES acceptă BCR ca bancă sau ȋmprumutator pentru limita de 30 mil. DEM ȋn cazul tranzacţiilor de până la 1 an şi 20 mil DEM pentru cele de peste 1 an.

Se ȋnfiinţeză Direcţia pieţei de capital, ȋn 1997, iar ȋn luna martie a aceluiaşi an se lansează o emisiune de euro-obligaţiuni ȋn valoare nominală de 75 mil. USD. 1997 este primul an ȋn care nu a apelat la ȋmprumuturi de la Banca Centrală sau de la băncile comerciale şi tot atunci urcă cu 5 poziţii ȋn Top 1000 World Banks şi se situează pe poziţiile 367 ȋn Top 500 European Banks şi 21 ȋn Top 100 Central European Banks.