Banca de emisiune - rolul și funcțiile sale

Noţiuni introductive

Instituţiile implicate în realizarea legăturilor complexe dintre sectorul monetar şi economia reală, prin intermediul pieţei monetare şi pieţei capitalurilor sau pieţei financiare poartă denumirea de intermediari financiari şi includ sectorul bancar şi instituţiile financiare nebancare, cum ar fi companiile de asigurare, societăţile de construcţie, trusturile de investiţii etc.

În esenţă, băncile efectuează operaţiuni principale pasive (constând în atragerea unor disponibilităţi băneşti sub formă de depuneri în cont, depuneri de economii etc.), operaţiuni principale active (deschiderea de credite, scontarea cambiilor a warantelor sau a altor efecte de comerţ), operaţiuni accesorii (incaso, depozite în custodie, servicii de casă etc.), operaţiuni excepţionale şi speculative şi alte operaţiuni.

Băncile de emisiune (centrale, bănci a băncilor, bănci de prim rang) sunt organisme autonome cu personalitate juridică proprie, capitalul acestora fiind în proprietatea statului. Acestea sunt bănci centrale care conduc politica monetară şi de credit în cadrul politicii economice şi financiare şi menţin stabilitatea monedei naţionale. Sunt instituţii bancare aflate în fruntea întregului aparat bancar naţional, care au ca principale atribuţii următoarele:

- emisiunea banilor de credit – bancnotele – care, deşi semne ale creditului, ies din circulaţia comercială propriu-zisă şi intră în circulaţia generală ca mijloace de plată legală;

- concentrarea rezervelor băneşti ale băncilor comerciale şi acordarea de credite acestora, pe baza primirii la rescont a cambiilor scontate în prealabil de băncile comerciale;

- influenţarea directă şi indirectă a costului creditului în ţara respectivă;

- acordarea de împrumuturi statului şi păstrarea tezaurului de stat.

Ele sunt cele care controlează masa monetară şi implementează politica monetară, în general nedesfăşurând relaţii cu persoanele particulare. Banca centrală este banca de emisiune, „bancă a băncilor” şi în acelaşi timp bancă a naţiunii, trebuind să supravegheze interesele generale. Ea gireaza stocul de aur şi de devize străine şi întreţine relaţii cu alte bănci centrale şi cu organisme financiar-monetare internaţionale, cum ar fi Fondul Monetar Internaţional.

Banca este "actorul " principal pe piaţa capitalului.Totodată ,când ne referim la rolul băncii în epoca modernă ,trebuie să avem în vedere ca generalizarea informaticii şi telecomunicaţiilor determină mutaţii importante în relaţiile bancă-clienţi şi în metodele de gestiune folosite .

Figurativ , banca este " templul banilor " .Cel mai important concept este cel de bancă de emisiune , deoarece el semnifică elementul observat în cadrul tranziţiei la economia de piaţă .

Societatea contemporană cunoaşte 2 tipuri de sisteme bancare , după cum acestea se integrează şi servesc economia de piaţă sau economia planificată central . Deşi ambele sisteme au , sub aspect formal acelaşi rol ( mai ales de creditare şi emisiune ) , deosebirile privind contextul în care lucrează , metodele pe care le aplică şi rezultatele pe care le obţin sunt esenţial diferite .

Pe baza acestor elemente menţionate se poate afirma că tranziţia la economia de piaţă implică restructurarea de ansamblu a activităţii bancare .

În studierea structurii şi activităţii băncilor este necesar , cu deosebire , să se aibă în vedere 3 procese de profundă semnificaţie :

1. Băncile apar , tot mai mult , ca intermediari financiari cu caracter specific ;

2. Se accentuează procesul de concurenţă în sistemele bancare occidentale şi totodata evoluţiile în direcţia integrării economice şi monetare ;

3. Tranziţia de la economia planificată central la economia de piaţă , implică restructurarea de ansamblu a activităţii bancare în ţările în care ea se realizeaza .

Pornind de la al 3- lea proces menţionat , putem face o caracterizare asupra rolului băncilor în economia românească şi punctarea elementelor ce implică o restructurare necesară .Băncile au apărut încă din a doua jumătate a secolului al 19- lea.

Banca centrală este instituţia abilitată să conducă politica monetară a unei ţări. Aceasta este una din părţile unui sistem bancar modern , constituit din două nivele , primul nivel , cel al politicii monetare este reprezentat de banca centrală, iar cel de al doilea nivel este constituit din băncile comerciale , care desfăşoară activităţi specifice de creditare , de investiţii , precum şi alte activităţi financiare care se adresează publicului larg . Banca centrală ( primul nivel ) are drept obiect de activitate nu numai definirea propriu-zisă a politicii monetare , dar mai ales implementarea politicii monetare a statului , păstrarea rezervelor valutare ale ţării , rolul de supraveghetor şi de împrumutător de ultimă instanţă al Băncilor , rolul de bancher al statului etc .

Iniţial , pentru că bancnotele erau convertibile în aur , activitatea de emisiune nu constituia un privilegiu . Astfel , emisiunea era realizată concomitent , de un număr mare de bănci , nu exista o delimitare între băncile comerciale şi cele de emisiune , aceleaşi bănci efectuau atât operaţii de mobilizare a disponibilităţilor băneşti şi de acordare de credit , cât şi operaţii de emisiune a bancnotelor . Ulterior s-a produs o separare a operaţiunilor de emisiune . Emisiunea bancnotelor a fost concentrată la un număr tot mai redus de bănci , devenind în final monopolul unei singure bănci sau al câtorva bănci integrate într-un sistem unitar , cum este cazul S.U.A. , unde , din 1913 s-au instituit 12 bănci federale de rezervă.

Apariţia băncilor centrale s-a produs relativ tarziu . Din punct de vedere istoric , băncile centrale au apărut fie prin transformarea unei bănci comerciale şi prin modificarea obiectivelor acesteia , fie ca instituţii nou create , având un mandat clar şi atribuţii specifice .

De la o ţară la alta , denumirea băncii centrale diferă . Astfel , se disting :

- bănci care includ în denumirea lor numai numele ţării respective ( Banca Angliei , Banca Franţei , Banca Italiei , Banca Spaniei ) ;

- bănci care poartă denumirea de Bancă Naţională , în special în ţările Europei Centrale şi de Est ( Banca Naţională a Romaniei , Banca Naţinală a Poloniei , Banca Naţională a Ungariei , etc.. ) ;

- bănci care poartă denumirea de Bănci de Rezerve ( Federal Reserves – în S.U.A. , India , Australia , Noua Zeelandă ) ;