Banca Mondială

CAP. I BANCA MONDIALĂ

1.1. Înfiinţare şi structură.

Banca Mondială a fost înfiinţată la 1 iulie 1944 în urma conferinţei de la Bretton Woods (SUA), odată cu Fondul Monetar Internaţional. Banca Mondială reuneşte 185 ţări membre, responsabile de modul în care este finanţată instituţia şi de alocare a fondurilor. Sediul Băncii Mondiale este la Washington D.C., iar preşedintele instituţiei este Robert Zoellick (SUA).

Banca Mondială este una dintre principalele surse de asistenţă în domeniul dezvoltării pentru ţările lumii. Misiunea sa este eradicarea sărăciei şi îmbunătăţirea standardului de viaţă al populaţiei din ţările în dezvoltare. Este o bancă de dezvoltare care acordă împrumuturi cu dobândă redusă, credite fără dobândă şi grant-uri (credite nerambursabile) ţărilor în curs de dezvoltare. De asemenea, Banca Mondială este una din cele mai mari organisme internaţionale de finanţare a programelor în domeniile sănătăţii, învăţământului, luptei împotriva HIV/SIDA, protecţia mediului şi a programelor de reducere a datoriei ţărilor sărace.

Banca Mondială este un sistem bancar format în principal din următoarele instituţii:

- Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) - înfiinţată în 1945, deseori numită şi Banca Mondială – principala agenţie de finanţare, cu sediul central la Washington.

- Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID) - înfiinţată în 1960, debitorii acesteia sunt ţările cele mai sărace, care nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a obţine sprijinul Băncii Mondiale; aceasta împrumută pe termene lungi, care se pot extinde pe 30-40 de ani.

- Corporaţia Financiară Internaţionala (CFI) - înfiinţată în 1956, se ocupă cu creditarea comercială cu scop lucrativ şi investiţii de capital. BIRD finanţează reconstrucţia ţărilor europene prăbuşite după cel de-al doilea război mondial, ulterior atunci când economiile acestor state s-au refăcut, BIRD şi-a reorientat activitatea şi către ţările în curs de dezvoltare.

- Agenţia de Garantare Multilaterală a Investiţiilor (AGMI ) – oferă garanţii în sprijinul investiţiilor străine din ţările dezvoltate.

Scopul tuturor acestor instituţii este acela de a contribui la propăşirea economică a ţărilor în curs de dezvoltare prin finanţarea unor proiecte din sectorul public şi privat al acestor ţări prin acordarea de asistenţă tehnică şi economică. La începutul anului 2000 Banca Mondială avea 181 de membri.

Organul suprem de conducere al Băncii Mondiale este Consiliul Guvernatorilor format dintr-un reprezentat al fiecărui stat membru care, de regulă, este ministrul finanţelor. Acest organism se întruneşte în şedinţa cel puţin odată pe an, când are loc o şedinţa comună cu cea a Consiliului Guvernatorilor FMI. Conducerea curentă a Băncii revine unui Consiliul de Administraţie numit şi Consiliul Directorilor Executivi format din 24 de membri. Consiliul de Administraţie conduce şi instituţiile financiare afiliate (CFI, AID). Acesta este format din reprezentanţii Statelor Unite ale Americii, Franţei, Marii Britanii, Germaniei, Japoniei şi din 19 directori reprezentând grupurile de state. Conducerea Consiliului revine unui preşedinte ales pe 5 ani, care conduce şi administraţia Băncii. De regulă, preşedintele Băncii este un reprezentant al SUA. Votul în cadrul organismelor de conducere este proporţional cu cota de participare la Bancă.

Elaborarea politicii Băncii revine unui Comitet de Dezvoltare (care nu este instituţionalizat), format din miniştrii de finanţe ai ţărilor care au reprezentanţi în Consiliul Directorilor Executivi. Comitetul de Dezvoltare se întâlneşte în şedinţă de 2 ori pe an, una din şedinţe desfăşurându-se înaintea întrunirii Consiliul Guvernatorilor şi urmărind să stabilească volumul transferului de resurse către ţările în curs de dezvoltare.

Banca Mondială are de trei ori mai mult angajaţi decât FMI, aceştia desfăşurându-şi activitatea atât la sediul central, cât şi la reprezentanţele deschise în întreaga lume (la mijlocul anilor 1990 existau circa 40 de reprezentanţe).

1.2 OBIECTIVELE BĂNCII MONDIALE

Obiectivul BIRD este reducerea sărăciei în ţările în curs de dezvoltare, solvabile şi cu venituri medii, promovând dezvoltarea durabilă, prin împrumuturi, garanţii şi servicii de analiză şi consultanţă. Împrumuturile se acordă guvernelor sau instituţiilor publice din ţările în curs de dezvoltare, cu garanţii guvernamentale . IBRD obţine fondurile în special de pe pieţele financiare internaţionale. Cu o cotă de solvabilitate maximă (AAA), IBRD emite obligaţiuni şi transmite clienţilor săi beneficiul dobânzilor mici. Proiectele sunt evaluate de Bancă prin prisma capacităţii ţării beneficiare de a-şi plăti datoriile.

Banca Mondială acordă împrumuturi guvernelor şi agenţiilor guvernamentale care pot obţine garanţii solide din partea statului. Printre acestea se pot număra oricare din cele 185 de ţări membre care înregistrează un venit anual pe cap de locuitor sub pragul minim de creditare.

Acordarea de împrumuturi statelor membre – Împrumuturile sunt destinate finanţării unor proiecte ce duc la dezvoltarea economică, rezultatele proiectului dând posibilitatea rambursării creditului. Banca oferă valută doar pentru finanţarea proiectului, componenta internă a investiţiei – salariile, consumurile, intermediare fiind finanţate din resursele financiare ale ţării beneficiare. Împrumuturile acordate de BIRD revin, de regulă, direct guvernelor ţărilor beneficiare iar, atunci când se finanţează proiecte private, este obligatorie garanţia guvernamentală.