Bănci de Economii

Bănci de economii

1.CONCEPT ȘI CARACTERISTICI

Acest tip de bănci s-a generalizat în decursul secolului al XIX-lea,când au fost create din inițiativă publică sau privată,ca instituții fără scop lucrativ,cu scopul colectării micilor economii care nu aveau acces la piața financiară și al utilizării acestora pe destinații de interes general(împrumuturi de stat și către colectivitățile locale,împrumuturi pentru locuințe).

Casele de economii sau băncile de economii au funcționat astfel până la începutul secolulul XX.Deseori au fost create la concurență de către puterea publică,”case naționale de economii”.Ulterior acestea au obținut prerogative noi,asimilându-le pe cele ale băncilor.În multe cazuri legile bancare au atribuit rolul de bancă pentru aceste instituții,care sunt determinate cu terminologia consacrată,”bănci de economii”.Aceste instituții se deosebesc de băncile propriu-zise,prin natura fondurilor proprii care nu sunt constituite dintr-un capital în sens real,ci din rezerve acumulate de-a lungul timpului.De asemenea,se deosebesc de celalte bănci și prin limitarea marginală a utilizării resurselor și prin modul de constituire al organismelor de conducere(formate din reprezentați ai clienților și ai colectivităților locale).Casele de economii sunt structurate,în general,într-una sau mai multe asociații naționale care le reprezintă în fața puterii publice,iar în unele țări au în plus o putere de organizare,de control și de lansare a noilor produse ori de gestiune centralizată a unorservicii.

La modul general,casele de economii dețin o parte importantă din depozitele de economii la termen în fiecare țară.De exemplu,la începutul anilor ’90 aceste ponderi se situau la următoarele cote: Austria(31,6%), Suedia(35,8%), Germania(42,8%), SUA(11,6%), Marea Britanie(4,5%).Pentru a face față pericolului de banalizare,respectiv de transformare în bănci obișnuite,băncile de economii trebuie să soluționeze problema fondurilor proprii(insuficiente) ,cea a calificării personalului,precum și a modificărilor în nivelul ratelor de dobândă.În SUA asemenea bănci au înregistrat în anii 1980-1990 o criză gravă,datorată erorilor de gestiune dar și modificărilor brutale intervenite în mediul lor de activitate.

Particularitățile băncilor de economii în țările dezvoltate se prezintă astfel:

- În Italia,cele mai vechi case de economii,monte di pieta,datează din 1473,obiectivul lor fiind creditarea persoanelor fizice(Banche del Monte di Bologna).Casele de economii propriu-zise își au originea în Veneția în 1822,când au fost create după modelul austriac.Structura sistemului caselor de economii italiene este bicefală,în sensul că funcționează atât Asociația sindicală a caselor de ecnomii italiene,cât și institutul de credit,care îndeplinește rolul de bancă centrală pentru aceste bănci,gestionează resursele prin plasamente în titluri și refinanțează casele de economii și alte instituții.

- În Marea Britanie sunt specifice băncile de economii trustee saving banks(TBS).Crearea lor trebuie plasată în timp în anul 1810,când misiunea obișnuită a caselor de economii era aceea de colectare și valorizare a micilor economii.În 1960 acestea au dobândit competențe de bănci depline,iar pentru a face față extinderii activității lor au fuzionat,astfel încât în prezent există numai 4 care au creat un holding gestionat de două organisme comune care asigură funcții unificate,astfel:Consiliul local al TBS,care organizează activități comune și reprezintă băncile de economii și Banca centrală a TBS care funcționează ca organism de refinanțare.

- În Franța prima casă de economii a fost creată în 1818,la Paris, cu scopul a primi economiile persoanelor fizice și ale industriașilor;începând cu 1835 astfel de organisme au primit statutul de instituție privată cu utilitate publică,iar din 1873 legea a transferat gestionarea și conservarea fondurilor colectate către Casa de depozite și consemnațiuni.Din punct de vedere al productivității și al rentabilității activității,studiile arată că la nivelul caselor de economii,nivelul înregistrat se situează sub cel al celor mai neproductive bănci comerciale.

2.ARGUMENTE ÎN FAVOAREA BĂNCILOR DE ECONOMII

Cercetările economice recente cu privire la sistemele financiare au condus la un set suplimentar de argumente în favoarea băncilor de economii și altor tipuri de bănci care nu sunt orientate pur-profit și care nu au proprietari cu drepturi de proprietate fără restricții, pe când proprietarii băncilor private le au. Mai jos se aduc ca exemplu trei argumente:

a) Consolidarea Cooperarii dintre Băncile de Economii.

Concentrându-se pe creditarea clienților locali a fost întotdeauna o caracteristică definitorie a băncilor de economii. În toate ţările care încă au, sau au avut anterior, băncile de economii ca un element important al sistemului lor financiar naţional, această orientare locală a fost consacrata, mai mult sau mai puţin explicit, în legile şi reglementările relevante. Termenul pentru această focalizare este “principiul regional”. Iniţial, acest principiu a fost conceput pentru că băncile de economii la nivel local au fost înrădăcinate şi, prin urmare, au fost asumate de a avea un avantaj informaţional specific în creditarea clienţilor locali şi un dezavantaj comparativ într-creditare, la o distanţă mai mare. Pentru a fi precauţi, creditorii care utilizează cunoştinţele disponibile locale, băncile de economii, de asemenea, isi protejau clienţii.

Rolul băncilor de economii în promovarea dezvoltării economice locale şi regionale de prevenire a “exodului de capital”; a fost deja discutat pe scurt mai sus, nefiind deloc un argument nou. Cu toate acestea, există un aspect suplimentar de orientare locale care trebuie să fie luate până în acest moment. Un motiv pentru a impune principiul regional a fost, şi în multe ţări încă mai este, că limitează concurenţa între diferite bănci de economii, dar la fel fără încălcarea legislaţiei în materie de concurenţă. Nefiind concurenţii lor în operaţiunile de creditare este important, deoarece implică faptul că diferite bănci de economii care există într-o regiune mai mare, sau chiar in intreaga economie naţionala, au motive întemeiate să considere fiecare rival, ca si coleg, si aceasta la rindul sau este condiţie prealabilă pentru a fi capabil şi dispus să coopereze in alte privinţe, şi acest lucru, mai mult decit atit, la rândul său, poate fi un motiv pentru succesul băncilor de economii din punct de vedere financiar sau de afaceri.