Belgia - Contextul Economic Actual

1. Introducere

Belgia a participat la procesul de integrare regională în Europa dinaintea formării Uniunii Europene, așa cum o știm astăzi, numărându-se printre membrii fondatori ai Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului alături de alte cinci state (Franța, Italia, Luxemburg, Olanda și Germania de Vest), proiect care a stimulat aspirația europenilor de a realiza și adânci interdependențele dintre statele continentului. Celor șase li s-au alăturat rând pe rând alte țări europene, cooperarea extinzându-se nu numai din punct de vedere al numărului de participanți ci și al domeniilor luate în vedere.

În afară de a face parte din corpul fondator al Uniunii Europene, importanța Belgiei derivă și din faptul că aceasta găzduiește sediile a o serie de instituții regionale (Consiliul Europei, OSCE, NATO) și financiar – economice (OECD, FMI, Banca Reglementărilor internaționale), (http://diplomatie.belgium.be/en/policy/international_institutions/).

Un alt aspect de luat în considerare în cazul Belgiei este nivelul superior de integrare pe care l-a atins, făcând parte chiar din uniunea monetară.

În concluzie, alegerea întocmirii unui raport de țară pe cazul Belgiei este motivată de importanța deosebită a acestui stat în cadrul comunității de state europene. În ciuda dimensiunii sale reduse, puterea sa economică și politică o situează pe o poziție privilegiată.

Fiind situată în Vestul Europei, Belgia reprezintă o răscruce de drumuri atât din punct de vedere geografic, cât și din punct de vedere cultural, fiind martoră de-a lungul ultimilor 2000 de ani la fluxuri și refluxuri constante reprezentate de diferite rase și culturi.

În ceea ce privește etnia, Belgia este împărțită în flamanzi vorbitori de limbă olandeză (1), valoni vorbitori de limbă franceză (2), o comunitate mică de vorbitori de limbă germană în Est (3) și zona bilingvă (olandeză și franceză) a capitalei Bruxelles (4).

Istoria Belgiei se divide în două perioade, respectiv înainte și după 1830, acesta reprezentând momentul care marchează declararea independenței față de Regatul Unit al Țărilor de Jos.

În ceea ce privește evoluția participării Belgiei la Uniunea Europeană, aceasta a avut ca punct de început semnarea în 1951 a Tratatului de la Paris, intrat în vigoare în 1952, de realizare a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, alături de Franța, Italia, Luxemburg, Olanda și Germania de Vest. CECO a fost prima organizație internațională care s-a bazat pe principii supranaționale și a fost, prin instituirea unei piețe comune pentru cărbune și oțel, destinată să extindă economia, creșterea forței de muncă, și să ridice nivelul de trai în cadrul Comunității.

A urmat Tratatul de la Roma semnat în 1957 și intrat în vigoare în 1958 de creare a Comunității Economice Europene, formată din aceeași șase membri. Tot în această perioadă, aceștia au constituit Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, sau EURATOM.

Tratatul de la Bruxelles sau Tratatul de fuziune, semnat în 1965, intrat în vigoare în iulie 1967, a avut drept obiectiv înființarea unor structuri unice pentru cele 3 Comunități Europene (CECO, CEE, EURATOM): Consiliul de miniștri (organ de decizie) și Comisia Europeană (organ executiv).

În mod evident, Belgia a fost prezentă la semnarea în 1992 a Tratatului de la Maastricht, intrat în vigoare în 1993, de formare a Uniunii Europene propriu-zise.

Tipul de guvernare prezent în Belgia este cel al democrației parlamentare sub o monarhie constituțională. Actualul șef al statului este reprezentat de regele Albert al II-lea, care și-a depus jurământul în anul 1993. În același an Belgia a trecut de la a fi un stat unitar, la un stat federal. Prim ministrul al statului este, începând cu decembrie 2011, Elio Di Rupo.