Cuprins
- CAP. 1. TRANSPORTURILE RUTIERE
- 1.1. Evoluţia transporturilor rutiere 5
- 1.1.1. Transportul urban pe plan mondial 6
- 1.1.2.Transportul pe plan European 7
- 1.1.3. Transporturile în Romania 14
- 1.2. Clasificarea mijloacelor de transport 19
- 1.3. Elementele specifice activitatii de transport 24
- 1.3.1. Particularitatile transportului public urban de pasageri 25
- 1.3.2. Obiectivul sistemului de transport urban de pasageri 26 1.3.3. Transportul urban si poluarea 26
- 1.3.4. Calitatea in transportul urban de pasageri – aspecte specific 27
- 1.3.5. Probleme ale mobilitatii urbane 27
- 1.3.6. Cerintele calitatii serviciilor de transport 31
- 1.4. Organizarea transportului public urban de calatori 32
- CAP. 2. BENEFICII ECONOMICE ŞI SOCIALE ALE TRANSPORTULUI RUTIER 33
- 2.1. Incluziunea socială 34
- 2.2. Excluziune socială 35
- 2.3. Grupuri susceptibile la excluderea socială şi care prezintă accesibilităţi (facilităţi) limitate 35
- 2.3.1. Persoane cu dizabilităţi 35
- 2.3.2. Gospodării cu venituri mici 35
- 2.3.3. Locuitorii din zonele rurale 36
- 2.3.4. Alte grupuri afectate de limiatrea accesibilităţii 36
- 2.4. Bariere ale integrării şi accesibilităţii 36
- 2.5. Implicaţiile costurilor specifice drumurilor în apariţia barierelor sociale 37
- 2.5.1. Impactul social al „ costului drumurilor” 37
- Cap.3. Analiza cost beneficiu 38
- 3.1. Definirea obiectivelor 38
- 3.2. Identificarea proiectului 39
- 3.3. Analiza optiunilor si a fezabilitatii. 40
- 3.4. Analiza financiara 44
- 3.5. Analiza economica 45
- 3.6. Alte criterii de evaluare Analiza de mediu 47
- 3.7. Analiza senzitivitatii, scenariului si riscului 48
- Cap. 4 Studiu de caz. REABILITAREA STRĂZI URBANE CARTIER „ZONA GĂRII” ORAVIŢA 49
- 4.1. INVESTIŢIA DE CAPITAL 49
- 4.1.1. Amplasamentul obiectivului investiţional 49
- 4.1.2. Obiectul investiţional 49
- 4.1.3. Motivaţia investiţiei 49
- 4.2. STRATEGIA DE CONTRACTARE 50
- 4.3. IPOTEZE ÎN EVALUAREA ALTERNATIVELOR (SCENARIILOR) 50
- 4.3.1. Entităţile implicate in proiectul investiţional 50
- 4.3.2. Definirea situaţiilor „CU proiect” şi „FĂRĂ proiect” 51
- 4.4. EVOLUŢIA PREZUMATĂ A COSTURILOR ŞI BENEFICIILOR ŞI ANALIZA COST-BENEFICIU A PROIECTULUI INVESTIŢIONAL 50
- 4.4.1. Primăria Oraviţa – prima entitate 50
- 4.4.1.1. Situaţia „fără proiect” 50
- 4.4.1.2. Situaţia „cu proiect” 51
- 4.4.1.3. Beneficii financiare 53
- 4.4.2. Operatorii de vehicule – a doua entitate 53
- 4.4.2.1. Fluxurile de trafic in situatia „fără proiect” şi „cu proiect” 53
- 4.4.3. Populaţia – a treia entitate 56
- 4.5. Relevanţa economica a îmbunătăţirii drumului 58
- 4.6. Durabilitatea şi costurile financiare pentru întreţinerea drumului pe termen lung 58
Extras din proiect
CAP. 1. TRANSPORTURILE RUTIERE
1.1. Evoluţia transporturilor rutiere
Transportul reprezinta un domeniu al activitatii social-economice prin care se realizeaza deplasarea bunurilor materiale si a oamenilor in spatiu, cu ajutorul unor vehicule sau instalatii speciale, pe anumite cai de circulatie, in vederea satisfacerii necesitailor materiale si spirituale ale societatii.
„Un sistem eficient de transport, reprezintă , în mod cert, fundamentul vieţii fiecăruia dintre noi”, spunea Daniel Fistung în lucrarea sa „Transporturi. Ecologie ,legislaţie”, apărută la Bucureşti în 2000. Transportul reprezintă o latură a activităţii economice, a societăţii omeneşti, organizată în scopul învingerii distanţelor. Prin activitatea de transport se realizează deplasarea în spaţiu a bunurilor sau a oamenilor în vederea satisfacerii nevoilor materiale şi spirituale ale societăţii omeneşti.
Transportul a devenit un element indispensabil vieţii, întrucât oferă membrilor societăţii posibilităţi de deplasare, comunicare, de percepere şi asimilare, a cât mai mult, din ce oferă civilizaţia. Civilizaţia modernă, caracterizată printr-un ritm intens de dezvoltare în cele mai diverse domenii, printr-un schimb masiv de valori materiale şi spirituale, reclamă o continuă deplasare de bunuri, o permanentă deplasare a oamenilor dintr-un loc în altul.1
În economia modernă, transportul reprezintă un factor dinamizator, ceea ce impune ca transportul rutier de mărfuri şi de persoane să fie optimizat, pentru a răspunde cerinţelor de deschidere şi dezvoltare durabilă, în concordanţă cu concluziile Consiliului European de la Goteborg.
Evolutia transporturilor a fost impusa de dezvoltarea mereu ascendenta a factorilor de productie. Multe din cuceririle stiintei si tehnicii, mai mult sau mai putin spectaculoase la vremea respectiva, au fost puse in slujba dezvoltarii si modernizarii bazei tehnico-materiale a transporturilor care, la randul ei, a fost capabila sa asigure oamenilor o gama variata de servicii intr-un timp din ce in ce mai redus. Sporirea necontenita a volumului productiei materiale, necesitatea schimbului de marfuri, nevoia de deplasare la distante mari a bunurilor si oamenilor au constituit factori promotori ai dezvoltarii ascendente a transporturilor, ai adancirii viziunii muncii si in cadrul acestei activitati.
De-a lungul istoriei, oamenii au încercat să amelioreze căile prin care erau transportaţi, atât ei cât şi bunurile lor dintr-un loc în altul. Primul mijloc de transport a fost chiar corpul uman, transportând lucruri în mână sau în cutii ţinute în mâini, cărate în spate, echilibrate pe cap, sau târâte. Inventarea carului cu roţi, a plutelor şi bărcilor şi dresarea animalelor ca animale de povară le-a permis oamenilor să calătorească mai repede, mai departe şi cu greutăţi mai mari. Au urmat neîntrerupte ameliorări ulterioare, de la jonci, caravele şi alte vapoare, până la trenurile cu aburi şi electrice şi până la avioanele supersonice. Transportul bunurilor şi ideilor a devenit atât de sofisticat şi eficient, încât timpul şi distanţa contează foarte puţin în lumea de astăzi, o lume care poate fi privită ca un enorm sat global.
Daca la inceput, activitatea de transport constituia parte a activitatii de comert, ulterior, prin adancirea diviziunii muncii ea se individualizeaza, devine de sine statatoare, contribuie la aparitia marii industrii, pe care o serveste. Transformarea transporturilor intr-un domeniu distinct se datoreaza progresului tehnic deosebit de puternic din aceasta perioada.
O influenta decisiva asupra dezvoltarii transporturilor a avut-o, de exemplu, inventarea masinii cu abur, care a facilitat aparitia cailor ferate, a navigatiei cu ajutorul navelor maritime si oceanice puse in miscare prin forta aburului. O serie de alte descoperiri in domeniul tehnicii: constructia primului automobil actionat de un motor cu ardere interna (1855); inventrea motorului cu ardere interna cu aprindere cu scanteie (1899); inventarea primului avion (1905) – sunt tot atatea evenimente care marcheaza evolutia si diversificarea transporturilor (aparitia transportului auto si apoi a celui aerian).
1.1.1. Transportul urban pe plan mondial
Pe plan mondial, in functie de nivelul de dezvoltare al oraselor, necesitatea de deplasre a locuitorilor a fost satisfacuta in mod diferit.
In Europa de Vest, automobilul a cucerit piata serviciilor de transport urban in defavoarea transportului public, iar intensa utilizare a acestuia, a avut drept rezultat un trafic dificil, generator de stres, limitarea spatiului de parcare si miscare, cresterea pluarii etc.
Pentru ca activitatile sociale, economice si culturale sa se desfasoare eficient, iar calitatea mediului sa nu se inrautateasaca, este necesara impunerea transportului public in viata orasului, prin imbunatatirea calitatii serviciilor oferite de acesta.
In orasele Europei de Est, pana in anii ’90, transportul urban public detinea rolul principal. Companiile (regiile) de transport public, care detineau in parc vehicule necorespunzatoare, ofereau servicii de calitate slaba, inregistrand beneficii minime sau pierderi. De aceea, companiile (regiile) de transport public au facut si fac fata cu greu transformarilor socio-economice ale perioadei de tranzitie.
In ultimii ani, transportul urban public din Europa de Est este concurat serios de deplasrea populatiei cu autoturisme personale. Datorita situatiei financiare precare insa, companiile (regiile) de transport nu-si pot permite aplicarea imediata a unor masuri radicale de revigorare. Adevarata redresare a companiilor (regiilor) est-europene de transport se va realiza pe baza unei strategii pe termen lung si va fi sustinuta fianciar de companiile (regiile) de transport, cu sprijinul autoritatilor locale. Politica adoptata fata de transportul public este o optiune pe termen lung.
La elaborarea principiilor pentru un sistem integrat de transport, trebuie sa aiba in vedere ca, rentabilitatea transportului public nu trebuie apreciata pe baza balantelor proprii de venituri si cheltuieli, ci, in functie de efectele utile pe care acesta le produce asupra vietii orasului.
In orasele occidentale, rolul social al transportului urban de pasageri, rezulta din obiective bine definite, iar finantarea acestuia este o problema a intreagii comunitati si nu numai a companiilor de transport sau autoritatilor locale.
Pe plan mondial, din studiile efectuate in legatura cu utilizarea vehiculelor de transport public, se desprind urmatoarele tendinte:
Preview document
Conținut arhivă zip
- Beneficiile Economice si Sociale ale Transportului Rutier.doc