BREXIT - Evoluții și impact asupra finanțelor publice ale Uniunii Europene

1. Generalități

„BREXIT este termenul care desemnează ieșirea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană, adoptată de Parlamentul Britanic în urma unui referendum consultativ din data de 23 iunie 2016”.

La aproape cinci ani de la referendumul Brexit și în cele cinci luni de la Brexit în sine, au existat puține dezbateri cu privire la viitorul orașului, centrul financiar al Londrei. Cei care au votat în iunie 2016 să părăsească UE cred, indiferent de dovezile contrare, că impactul va fi minim și că avertismentele privind pierderea locurilor de muncă și relocarea afacerilor sunt exagerate. Alegătorii rămași gândesc contrariul și, oricare ar fi dovezile contrare, să prevadă întunericul și soarta.

Trebuie să recunoaștem, mai întâi, că Covid-19 a confundat imaginea puternic în ultimele 18 luni. Oamenilor nu le-a fost ușor să schimbe locația, chiar dacă au vrut. Mai important, există câteva aranjamente temporare de reglementare care afectează impactul plecării Regatului Unit de pe piața financiară unică. Există un regim de autorizații temporare la Londra pentru unele firme din UE, iar Comisia Europeană a permis ca instrumentele în euro să fie compensate în Londra până în 2022, pentru a evita perturbarea pe care ar fi putut-o aduce orice modificare bruscă de la 31 decembrie 2020. Deci, ceea ce vedem astăzi s-ar putea să nu reflecte impactul pe termen lung al Brexitului.

Cu toate acestea, schimbările care au avut loc până acum ne permit să începem să evaluăm viitorul orașului și operațiunile financiare cu sediul acolo. O mișcare care a generat titluri a fost schimbarea bruscă a tranzacționării acțiunilor europene de la Londra la Amsterdam la începutul anului. O medie de 9,2 miliarde de euro (7,9 miliarde de lire sterline) în acțiuni a fost tranzacționată zilnic pe bursa din Amsterdam în ianuarie, de patru ori mai mare decât volumul în decembrie 2020, în timp ce media zilnică a Londrei a scăzut brusc, la 8,6 miliarde de euro. Trecerea poate fi urmărită de reglementare: Comisia Europeană nu a acordat „echivalența” locurilor de tranzacționare din Marea Britanie și nu se grăbește să o facă.

Ați putea crede că acesta a fost un obiectiv crucial al echipei Remain în acest meci. Dar echipa Leave a respins repede. Foarte puține mutări de locuri de muncă au rezultat din această schimbare, spun ei: majoritatea comercianților rămân în Londra. Și subliniază că Londra continuă să conducă Europa ca centru pentru strângerea de noi capitaluri. În primul trimestru al acestui an, s-au strâns 8,3 miliarde EUR prin intermediul IPO-urilor din Londra, comparativ cu 5,4 miliarde EUR la Frankfurt, 5,6 miliarde EUR la Amsterdam și doar 0,1 miliarde EUR la Paris.

Echipa Remain avansează din nou: acțiunile nu sunt singurul sau chiar cel mai important instrument. Cota din Marea Britanie a swapurilor de dobândă denominate în euro a scăzut de la 40% la 10% din iulie 2020 până în ianuarie 2021, în timp ce cota UE a crescut de la 10% la 25%. New York a fost beneficiarul unor afaceri pierdute în fața Londrei, așa cum au prognozat mulți. Și indică mutarea activelor bancare în valoare de probabil 1 miliard de euro din Marea Britanie, în principal către Frankfurt.

Dar ambele părți recunosc că, din punct de vedere economic, orașul în care sunt rezervate tranzacțiile este mai puțin semnificativ decât orașul în care comercianții își plătesc impozitele. La scurt timp după votul Brexit, consultanții Oliver Wyman au estimat că 75.000 de locuri de muncă vor fi mutate rapid în alte centre din UE. Alții au produs estimări chiar mai mari.

Echipa Leave poate revendica un alt obiectiv. Un sondaj detaliat al consultanței New Financial, luna trecută, a identificat 7.400 de poziții care au fost mutate din Londra într-un centru financiar din zona euro - doar 10% din estimări în 2016. Cei mai mari beneficiari au fost Dublin, Paris, Luxemburg, Frankfurt și Amsterdam, în acea ordine.

Dar studiul poate fi interpretat într-un alt mod. În urmă cu doi ani, aceiași autori au identificat 269 de firme care au relocat o anumită activitate. Acum descoperă că 440 au făcut acest lucru și consideră că este o subestimare a numărului care va face în cele din urmă acest lucru. Se așteaptă ca numărul locurilor de muncă relocate să crească în continuare.

Mai mult, există semne că piața imobiliară ar putea reacționa. În ultimii doi ani, prețurile proprietăților au crescut cu 20% în Paris, aproape 40% în Amsterdam, dar doar 6% în Londra.

Dar nu va fi trafic cu sens unic. Așa cum firmele cu sediul în Marea Britanie nu mai au acces neîngrădit pe piețele UE, tot așa majoritatea firmelor cu sediul în UE vor avea nevoie de autorizație pentru a desfășura afaceri cu clienți din Londra. Deci, poate, 300-500, în principal mai mici, firmele europene vor trebui să se înființeze la Londra. Rezultatul net va fi o ieșire de locuri de muncă din Londra, dar nu pe o scară asemănătoare scară așteptată în 2016.

Asta pentru că firmele au găsit modalități de a rezolva obstacolele de reglementare. De asemenea, au descoperit că mutarea personalului este costisitoare și dificilă. Londra păstrează numeroase atracții: școli, viață culturală și multe rețele sociale expatriate de multă vreme. Va dura ceva timp ca orice rival supus din UE să dezvolte o ofertă de potrivire plauzibilă.

Prin urmare, pare probabil ca Londra să rămână cea mai mare piață financiară din Europa, la o distanță considerabilă. Va rămâne conectat la o rețea globală: tranzacțiile cu clienții europeni reprezintă probabil un sfert din activitatea sa. Dar nu va mai fi centrul financiar de facto al continentului.

Pentru UE, Londra va trece de la a fi principalul său centru financiar onshore, la un important centru offshore. Alte orașe vor începe afaceri, deși semnele arată că se va dezvolta un sistem multipolar, fără un singur câștigător. Va exista în continuare un rol profitabil pentru Londra, dar Epoca de Aur a Orașului, ca capital financiar al Europei, se va retrage, așa cum tind să facă Epoca de Aur.