Bunuri Publice vs Bunuri Private

INTRODUCERE

În prezenta lucrare ne propunem să realizăm o analiză amănunţită a bunurilor publice, precizând de asemenea diferenţele existente şi modul în care interacţionează bunurile private cu cele publice.

Cele mai multe bunuri si servicii existente pe piaţă sunt bunuri şi servicii private. Asemenea bunuri sunt cumpărate de cei care vor şi îşi permit să plătească preţul cerut de vânzător şi sunt consumate numai de către cumparatorul respectiv sau de către persoanele care au acordul acestuia.

Există însă şi bunuri şi servicii produse în sectorul public sau de stat, cheltuielile antrenate de producerea acestor bunuri şi servicii se acopera din impozite.

Pe parcursul acestei lucrări o să abordăm de asemnea şi conceptul parteneriatului public privat, acesta stănd la baza implicării iniţiativei private în rolul determinant pe care îl au bunurile publice pentru comunitate.

În continuarea lucrării vom prezenta modelele de furnizare a bunurilor publice realizate de Samuelson şi de Wicksell-Lidahl de asemenea vom analiza serviciile şi utilităţile publice , resursele financiare ale statului şi modul în care acestea sunt repartizate, constituind cheltuielile publice. 

CAPITOLUL I

Bunurile publice si bunurile private

1.1. BUNURILE PUBLICE

Bunurile pot fi împărţite în patru categorii în funcţie de rivalitate şi excluziune. Există rivalitate în utilizarea unei resurse atunci când folosirea unei părţi din aceasta, de către un individ, diminuează cantitatea rămasă celorlalţi.

Resursele sunt limitate, acestea se caracterizează în mare parte prin rivalitate în consum. Excluziunea în utilizarea anumitor bunuri se întălneşte atunci când acestea se află în proprietatea cuiva, iar acesta îi poate împiedica pe alţi indivizi să utilizeze bunurile respective fără acordul său.

Distincţia dintre bunuri exclusive şi bunuri non-exclusive constă în recunoaşterea dreptului de proprietate.

Astfel, criteriile de rivalitate şi de excludere dau naştere următoarelor categorii de bunuri:

Criterii Excludere

DA NU

Rivalitate DA 1. Bunuri private: haine, maşini, cărţi. 2. Bunuri comune: majoritatea plantelor şi animalelor „sălbatice”, păduri.

NU 3. Bunuri care pot fi subiect al drepturilor de autor: muzica, programe informatice, invenţii. 4. Bunuri publice: resursele naturale: apa, aerul, lumina soarelui, serviciile de radio şi televiziune, farul de coastă.

Bunurile publice sunt diferite de bunurile aflate în proprietate comună. Se poate observa din tabelul de mai sus, că bunurile publice sunt acele bunuri care se caracterizează prin non-rivalitate şi non-excluziune.

Caracteristica de non-exclusivitate a bunului public constă în aceea că nici un producător care urmăreşte maximizarea profitului nu va fi stimulat să ofere un astfel de bun.

Furnizarea unui bun non-rival implică suportarea unui preţ, care va descuraja utilizarea excesivă a bunului respectiv.

Un bun public reprezintã o marfã sau un serviciu care oferit unui individ rãmâne disponibil şi altor persoane, fãrã cheltuieli suplimentare, aparand conceptul pasagerului clandestin (free rider).

Pasagerul clandestin este acel individ care nu plăteşte pentru beneficiile aduse de un bun comun. Dacă fiecare membru al unui grup va gândi precum un „pasager clandestin”, în curând, nu se vor mai putea bucura de beneficiile aduse de bunul comun din cauza deteriorării acestuia.