Cadrul politicii monetare unice - instrumente de politică monetară ale BCE - analiza politicii monetare unice în perioada 1999-2008

1. Cadrul politicii monetare unice

1.1. Uniunea Economică şi Monetară

În luna iunie 1988, Consiliul European a confirmat obiectivul realizării treptate a Uniunii Economice şi Monetare (UEM). De asemenea, acesta a încredinţat unui comitet prezidat de Jacques Delors, la vremea aceea preşedintele Comisiei Europene, mandatul de a studia şi de a formula propuneri cu privire la etapele concrete de realizare a acestei uniuni.

Din acest comitet făceau parte guvernatorii băncilor centrale naţionale din Comunitatea Europeană, precum şi Alexandre Lamfalussy, director general la vremea aceea al Băncii Reglementelor Internaţionale (BRI), Niels Thygesen, profesor de economie în Danemarca şi Miguel Boyer, la acea dată preşedinte al Banco Exterior de España.

Raportul Delors întocmit de acest comitet propunea realizarea uniunii economice şi monetare în trei etape distincte, dar evolutive.

Cele trei etape ale Uniunii Economice şi Monetare:

1. Prima etapă – 1 iulie 1990 – presupunea:

• Libertate completă pentru tranzacţii cu capital;

• Cooperare amplificată între băncile centrale;

• Utilizare liberă a ECU(European Currency Unit), monedă premergătoare euro;

• Îmbunătăţirea convergenţei economice.

2. Etapa a doua – 1 ianuarie 1994 – presupunea:

• Constituirea Institutului Monetar European;

• Interzicerea garantării de către băncile centrale a creditelor acordate sectorului public;

• Obligaţia de a nu modifica compoziţia ECU/monede naţionale de la acel moment(„congelarea ECU”);

• Coordonare sporită a politicilor monetare;

• Întărirea convergentei economice.

3. Etapa a treia – 1 ianuarie 1999 – presupunea:

• Fixarea irevocabilă a ratelor de schimb;

• Introducerea euro;

• Conducerea politicii monetare unice de către Sistemul European al Băncilor Centrale;

• Implementarea mecanismului ratelor de schimb european;

• Implementarea Pactului Stabilităţii şi a Creşterii Economice;

Prima etapă a UEM

Pe baza Raportului Delors, Consiliul European a hotărât, în luna iunie 1989, ca prima etapă a realizării uniunii economice şi monetare să debuteze la 1 iulie 1990. În principiu, la această dată au fost eliminate toate restricţiile privind circulaţia capitalurilor între statele membre .

În această primă fază statele membre renunţau progresiv la finanţarea monetară a deficitelor, liberalizau mişcările de capital, se angajau să prezinte Programe de Convergenţă Economică şi iniţiau procesul ce urma să conducă la independenţa Băncilor Centrale Naţionale.

Comitetul guvernatorilor

Comitetul guvernatorilor băncilor centrale din statele membre ale Comunităţii Economice Europene, care, de la înfiinţarea sa în luna mai 1964, a deţinut un rol tot mai important în cooperarea monetară, a primit o serie de atribuţii suplimentare. Acestea au fost prevăzute într-o decizie a Consiliului din 12 martie 1990. Printre acestea se numărau consultări privind politicile monetare din statele membre şi promovarea coordonării acestora în scopul realizării stabilităţii preţurilor.

Având în vedere intervalul de timp disponibil relativ scurt şi complexitatea atribuţiilor, Comitetul guvernatorilor a demarat şi pregătirile pentru cea de-a treia etapă a Uniunii Economice şi Monetare (UEM). Primul pas a constat în identificarea tuturor aspectelor prioritare, stabilirea unui program de lucru până la sfârşitul anului 1993, precum şi definirea mandatelor acordate subcomitetelor şi grupurilor de lucru înfiinţate în acest scop.