Calcularea venitului din capitalul învestit

Introducere

Rezultatele obtinute în domeniul economic denota faptul ca unitatile economice se dezvolta punîndu-si probleme, cautînd solutii si furnizîndu-si posibilitati care sa sustina si sa extinda activitatea economica.

Prezenta lucrare abordeaza probleme teoretice si practice diverse din domeniile financiar, bancar si este conceputa si elaborata cu scopul de a constitui o baza necesara si utila fundamentarii deciziilor specifice gestiunii afacerilor.

Programul anexat prezinta interes deosebit deoarece poate fi implementat în institutii financiare, banci, societati comerciale sau pe actiuni, unitati economice. Acestia sunt preocupati pentru un plasament financiar cît mai bun, la un moment dat sau pe o anumita perioada de timp, în scopuri imediate sau pe termen lung dintre cele mai diverse.

Moneda în relatiile de piata reprezinta un element al patrimoniului agentilor economici. În functie de usurinta sau greutatea cu care agentii economici îsi asigura moneda necesara, se contureaza si structura patrimoniilor lor. Pe o asemenea baza extinsa, moneda poate exista, poate fi creata si multiplicata si în afara institutiilor monetar-bancare. Apar noi resurse ale pietei monetare, de credit si de capital. Nici o cheltuiala nu poate fi sustinuta fara finante si nici un activ financiar nu poate exista fara moneda. Cheltuielile, activitatile economice pot fi sustinute si pe seama împrumuturilor contractate.

Creditul este un mijloc de corelare a posibilitatilor de finantare existente cu nevoile productiei si ale consumului. Aparitia relatiei dintre

creditor si debitor este legata de existenta concomitenta a unor agenti economici care dispun de resurse banesti temporar disponibile si a altora care au nevoi suplimentare de astfel de resurse.

Alegerea variantelor de investitii se poate face pe baza unui criteriu obiectiv, respectiv maximizarea valorii actuale nete.

În ipoteza existentei unei piete monetare nesaturate, rata la care se vor actualiza veniturile viitoare din investitia de capital este rata medie a dobânzii pe aceasta piata. În aceste conditii, oportunitatile de investitii, cu randamente superioare sau egale ratei dobânzii, vor fi privilegiate. Orice reinvestire ulterioara de capital se poate face cel mult pe piata monetara (nesaturata) si nu în oportunitati de investire cu randamente inferioare ratei de dobânda.

În reprezentarea grafica investitia I1 este cea mai rentabila (k' <k) si maximizeaza averea viitoare (Z1). Investitia I2 conserva valoarea capitalului economisit (din averea initiala Zo) Si investit la o rata de rentabilitate egala cu rata de dobânda (k). În raport cu randamentul k de pe piata monetara (k" < k) investitia la este nerationala. Adoptarea ei va determina micsorarea averii finale (Z1) în raport cu averea initiala (Zo).

Rata dobânzii de piata (k) dobândeste astfel rolul de criteriu obiectiv de evaluare a proiectelor de investitie si de selectie a celor mai eficiente. Fiind un factor exogen în modelul de evaluare, rata dobânzii, ca indicator macroeconomic are o neutralitate în procesul de evaluare a investitiilor care îi confera fiabilitate si pertinenta în calculele de eficienta.

Plusul de rentabilitate, ce va rezulta din selectia si promovarea proiectelor de investitii superioare investitiei pe piata monetara, va contribui la cresterea valorii întreprinderii. Contributia fiecarui proiect de investitii, la acest supliment de valoare a întreprinderii reprezinta valoarea actuala neta (VAN).

Ipoteza randamentului descrescator al oportunitatilor de investitii, asa cum se prezinta pe curba este general acceptata în microeconomie sl verificata de realitatea economica. Ocaziile de investire cu rentabilitati superioare sunt limitate sl, la un moment dat si-n conditiile economice date, numarul lor este relativ redus.