Calculul indicatorilor de eficiență economică pentru un proiect de investiții, la MCM Steel SA Bocșa

Capitolul I

NOŢIUNI PRIVIND INVESTIŢIILE ŞI EFICIENŢA ECONOMICĂ

1.1 CONCEPTUL DE INVESTIŢIE ŞI STRUCTURA ACESTEIA

Noţiune de investiţie, într-o accepţiune largă, este sinonimă cu: alocare, plasare, dotare, iar într-un sens mai restrâns (financiar-contabil) reprezintă o cheltuială făcută pentru obţinerea de bunuri materiale cu valoare mare şi durată de folosinţă îndelungată. În condiţiile conducerii economiei prin plan centralizat, pe principii administrative, investiţia reprezenta numai ceea ce se aloca pentru crearea şi dezvoltarea bazei materiale de producţie şi a celei pentru sectorul social-cultural. Potrivit unei definiţii, cu largă circulaţie în ţara noastră, investiţia reprezintă „totalitatea cheltuielilor prin care se creează, se achiziţionează noi fonduri fixe productive şi neproductive, se perfecţionează sau se reconstruiesc fondurile fixe existente”. Trecerea la economia de piaţă implică o schimbare a opticii privind noţiunea de investiţie, determinată de circulaţia capitalului pe piaţă, de lupta de concurenţă, de câştigul (profitul) aşteptat etc; în aceste condiţii, problematica investiţiilor este abordată de la sursa ce acoperă cheltuielile respective. Astfel, investiţiile sunt înţelese ca prezentând partea de venit destinată pentru formarea capitalului. Utilizarea venitului pentru creşterea capitalului şi a stocurilor reprezintă investiţiile nete; dacă alături de veniturile destinate ar fi investite se utilizează şi amortizările, obţinem investiţia brută. A investi înseamnă a aloca resurse pentru sporirea capitalului real existent la un moment dat. Tot o investiţie poate fi utilizarea de venituri pentru a cumpăra hârtii de valoare (acţiuni, obligaţiuni etc.) de pe piaţa capitalurilor, cu scopul final de a obţine un câştig în viitor. Operaţiunile de cumpărare a hârtiilor de valoare – forme ale capitalului în circulaţie – dau naştere, atunci când bursele sunt organizate pe baze capitaliste, la speculaţii pure, rupte de tranzacţiile reale. Deşi apare la început ca o cheltuială de bani, investiţia nu poate fi ruptă de conţinutul său material concret, crearea elementelor de capital fix; scopul său final, însă, este câştigul. Aşa cum subliniază unii specialişti, investiţia reprezintă: „angajarea resurselor făcută cu speranţa realizării unor beneficii în decursul unei lungi perioade de timp în viitor” sau „acţiune prin care se cheltuiesc bani sau alte resurse în speranţa că se vor încasa sume mai mari de bani sau se vor obţine alte beneficii”. Aceste formulări pun în evidenţă conţinutul concret al investiţiei (resurse materiale, financiare etc.) şi scopul final – beneficiul (profitul). Noţiunii de investiţii îi este imanent timpul – element definitoriu al caracterului dinamic al procesului investiţional. În acest sens, este relevantă sublinierea făcută de Pierre Masse potrivit căreia investiţia este: „o cheltuială pentru un viitor incert”, din care reiese că investiţiei îi este inerent riscul.

După Pierre Masse, investiţiile echivalează cu a renunţa la satisfacţia imediată şi sigură, pe seama economiilor şi veniturilor da care dispunem în prezent contra unei speranţe viitoare, al cărei suport îl reprezintă tocmai bunul investit. Procesele economice se desfăşoară în timp, în general cheltuielile se efectuează într-o anumită perioadă de timp, iar rezultatele se obţin în alte perioade de timp. Conform teoriei economice a factorului timp, aceeaşi sumă de bani obţinută în perioade de timp diferite are o altă valoare economică, o sumă este cu atât mai importantă cu cât se obţine mai repede, deoarece se creează posibilitatea refolosirii ei într-o activitate profitabilă, banii respectivi fructificându-se, multiplicându-se. Dacă vom avea în vedere motivaţiile care stau la baza investiţiilor de dezvoltare şi modernizare a întreprinderilor, investiţiile apar ca suport material al acestor procese, în vederea adaptării producţiei la cererea pieţei, la nevoile economice şi sociale, dar şi al consolidării poziţiei şi competitivităţii acestora în concurenţa cu alţi agenţi economici. Adică, investiţiile se realizează pentru adaptarea capacităţilor de producţie şi servicii la cerere şi pentru a dispune de o ofertă concurenţială. Au caracter de investiţie şi cheltuielile referitoare la formarea şi perfecţionarea elementului uman al procesului de muncă. Este vorba nu numai de cheltuielile legate nemijlocit de obiectul ce se construieşte, ca cele pentru instruirea personalului, ci şi de cheltuielile pentru învăţământ pe baza cărora se formează şi se perfecţionează forţa de muncă. Consideraţiile făcute permit să apreciem că investiţia reprezintă: totalitatea resurselor (materiale, tehnice, umane, financiare etc.) alocate pentru dezvoltarea-modernizarea forţei productive a societăţii, a întregii vieţi sociale, astfel încât să se creeze condiţiile necesare obţinerii unor efecte utile în viitor. Acumularea de capital fix este menită să asigure în viitor un nivel de trai, de civilizaţie superioare comparativ cu situaţia actuală când se fac investiţii. De mare însemnătate în prezent este rolul investiţiilor în realizarea acţiunilor şi proiectelor destinate eliminării noxelor din secţii şi sectoare de producţie poluate, cu efecte sociale şi economice benefice, conservării şi protejării mediului ambiant, precum şi de combatere a poluării mediului. Pentru nevoile de comparaţii în privinţa investiţiilor, reţinem accepţiunea dată de ONU acestor cheltuieli, şi anume: investiţiile brute includ cheltuielile pentru realizarea de noi mijloace fixe, cheltuielile cu reparaţiile capitale, cele pentru creşterea mijloacelor circulante şi soldul mişcării capitalului străin, iar investiţiile nete cuprind cheltuielile pentru creşterea capitalului fix şi a celui circulant. Menţionăm că soldul mişcării capitalului străin apare ca diferenţă între fondurile intrate sub formă de împrumuturi, plasamente, investiţii directe şi sumele ce reprezintă rambursări de rate şi plata dobânzii, încasări de profituri şi dividende din partea deţinătorilor de capital străin, repatrierea capitalului străin.