Capitalismul și dușmanii săi

Ludwig von Mises (n. 29 septembrie 1881, Lemberg, pe atunci Austro-Ungaria, azi Lviv în situat actuala Ucraina— d. 10 octombrie 1973, NewYork, S.U.A).

Economist si filozof politic austriac-american, fiu al unei familii evreiesti din Galitia ( Ucraina), a fost cel mai de seama reprezentant al Scolii austriece de drept si economie. In opera lui Mises, liberalismul isi gaseste o fundamentare a carei coerenta si rigoare intelectuala sunt greu egalabile. Pentru ganditorul austriac, ordinea proprietatii private este conceptul ce subsumeaza perfect filozofia politică liberala. In opinia sa, toate celelalte realizari teoretice majore ale liberalismului - pledoaria pentru libertate, toleranta, pace -pot fi intelese drept consecinte firesti ale dreptului la proprietate privata.

“Cartea aceasta reflecta pe deplin pozitia fundamentala a autorului, cea pentru care Ludwig von Mises a fost si inca este admirat de urmasii sai intelectuali si detestat de adversari. Desi fiecare dintre cele sase lectii poate fi apreciata ca un eseu independent,armonia lor de ansamblu prijeluieste cititorului o satisfactie estetica similara celei pe care o incercam in fata unui edificiu architectonic bine inchegat.”-Fritza Machlup,Princeton 1979.

Redactata de Margit von Mises sotia marelui Ludwig von Mises cu ajutorul bunului lor prieten George Koethen cu experienta editoriala si care era familiarizat cu teoriile lui Ludwig,in esenta cartea “Capitalismul si dusmanii sai” reda o serie de conferinte tinute de catre Ludwig von Mises in Argentina, la sfarsitul anului 1958 in urma invitatiei primite de acesta din partea Dr. Alberto Benegas-Lynch.

Conferintele au fost tinute la Universitatea din Buenos Aires in limba engleza in fata catorva sute de studenti argentinieni si au atins fara nici un fel de ocolisuri subiecte precum capitalismul, socialismul, interventionismul, comunismul, fascismul, politici economice si pericolul dictaturii.

Lectiile au fost inregistrate, apoi transmise de un secretar de limba spaniola, al carui manuscris dactilografiat a fost gasit printre documentele postume ale lui Ludwig.

Primul capitol intitulat “Capitalismul” este o impletire ingenioasa a istoriei secolelor XVIII-XIX cu realitatea anilor 1950.

Pentru o mai buna intelegere a conceptului de “capitalism” suntem pusi in fata unei paralele intre ce insemna in vremea feudala a fi rege, duce sau senior si ce inseamna azi de exemplu “Rege al ciocolatei”, “Rege al automobilului” si asa mai departe. Asocierea gresita a termenilor nu face decat sa duca la o neintelegere corecta a capitalismului. Pe cand un rege

domnea teritorii cucerite, un cap al industriei din ziua de azi isi va pierde de indata “bogatiile” daca nu asigura bunavointa supusilor sai, consumatorii.El isi va pierde “regatul” de indata ce nu mai este in masura sa le furnizeze clientilor sai servicii mai bune la costuri mai scazute decat rivalii sai.

Defapt , primele rasariri ale capitalismului apar in urma cu doua sute de ani cand statutul unei persoane era acelasi de la nastere si pana la sfarsitul vietii acest statut ramanand neschimbat in orice circumstante.Oamenii de atunci se ghidau dupa principiul “ce e mai bun doar pentru bogati”. Industriile primitive existau doar pentru beneficiul celor instariti iar productia era strict reflexia nevoilor lor. Restul populatiei aproape 90% din populatia Europei lucrau pamanturile , erau saraci, traiau in conditii precare si nu aveau contact cu industria, orientata catre orase.”Insa pe masura ce populatia rurala sporea,a aparut un surplus de persoane relativ la pamant.” Acest surplus de oameni format din persoane fara averi mostenite, nu mai aveau locuri de munca in agricultura iar pe de alta parte mai marii oraselor nu le permiteau sa se angajeze in industrie.

Deoarece numarul acestora a crescut considerabil ( mai mult decat un milion din populatia Angliei se sapte milioane de oameni ) soarta rezervata acestor “indezirabili” reprezenta una dintre marile probleme ale Angliei secolului XVIII alaturi de o alta problema majora- lipsa materiilor prime.In aceasta situatie ingrijoratoare s-au ivit zorii capitalismului modern.

O parte dintre acei oameni saraci au incercat sa organizeze mici ateliere in care produceau anumite bunuri ieftine,pentru uzul tuturor. Este vorba despre inceputul productiei de masa care era principiul fundamental al capitalismului,asa cum exista el astazi in toate tarile care se bucura de un sistem dezvoltat de productie in masa. Dezvoltarea capitalismului consta in obtinerea de catre toti a dreptului de a deservi clientii mai bine si/sau mai ieftin.

Aceasta metoda a transformat intreaga lume, intr-un timp relativ scurt, facand cu putinta o crestere fara precedent a populatiei. In ciuda numeroaselor beneficii pe care le-a adus, capitalismul a fost atacat si criticat cu vehementa. Principalii oponenti s-au dovedit a fi clasele superioare, nobilimea britanica si cea continentala. Acestia reprosau capitalismului salariile sporite platite de industriasi muncitorilor, aristocratii fiind nevoiti sa plateasca salarii la fel de ridicate muncitorilor agricoli.

Cel care a dat denumirea de capitalism a fost Karl Marx, unul dintre cei care considera fenomenul, cel mai rau dintre toate sistemele istorice. Cu toate acestea, termenul impus de Karl Marx nu poate fi respins, deoarece prezinta intocmai sursa marilor progrese sociale facute cu putinta de capitalism. Aceste progrese se datoreaza acumularii de capital; ele se bazeaza pe faptul ca oamenii nu consuma tot ceea ce produc, ci economisesc, si investesc o parte din acest produs.

Referitor la capitalism, un fapt adesea trecut cu vederea este acesta: economiile aduc beneficii tuturor celor doritori sa produca sau sa castige salarii.