Capitalul Uman în România

INTRODUCERE

Una din cele mai interesante forme ale pietei, caracterizata prin dezechilibre frecvente, având de regula cauze economice sau monetare, este piata fortei de munca.

Piata muncii ca piata a celui mai important factor de productie, se afla în legatura directa cu celelalte piete. Ea recepteaza semnalele de pe fiecare piata si îsi formuleaza propriile exigente fata de acestea., echilibrul pietei muncii conditionând echilibrul celorlalte piete.

În România se pot obserava cel mai bine aceste modificari la nivelul pietei muncii si a capitalului uman tinându-se seama de perioada dinainte de 1989 si prezent.

Odata cu caderea vechiului sistem de guvernare, cel comunist, modificarile care au aparut atât la nivel politic, social, cât si economic au fost inevitabile.

Acesta este motivul pentru care am ales perioada dinainte de 1989 ca perioada de referinta în cadrul analizei ce urmeaza.

Este interesant de observat cum a evoluat România de la o tara comunista, cu o organizare si o gândire specifica, la o tara democratica.

Capitalul uman are o mare importanta în procesul de productie: omul prin activitatea lui mijloceste, regleaza si controleaza schimbul de substante dintre el si natura (K. Marx ).

Acesta consta în acele abilitati ale indivizilor care sunt caractersitice acestora si ramân aceleasi în orice mediu social, putând fi valorificare pe piata muncii, în schimbul unor resurse economice de orice tip.

Practic, capitalul uman este format din capital educational ( abilitati dobândite de indivizi în procesul de istruire scolara, dar si în afara acestuia) si capital biologic ( abilitatile fizice ale indivizilor, sintetizate, cel mai adesea, prin starea de sanatate).

Capitalul uman reprezinta pentru societatea contemporana un veritabil combustibil. Asa cum în feudalism importanta statelor era masurata în suprafetele agricole, iar în industrialism dominau banii si materiile prime, în lumea contemporana aceentul este pus pe crearea si folosirea informatiei, iar pentru ca aceasta informatie se afla doar în capul oamenilor, economia va depinde în cea mai mare masura de capitalul uman.

Tratarea fiintei umane ca si capital are o mare însemnatate deoarece: evidentiaza puterea economica a unei natiuni, determina efectele investirii în educatie, avertizeaza populatia în legatura cu nevoia de conservare a sanatatii si vietii si subliniaza importanta vietii imdivizilor penru economia tarii în care locuiesc, sprijina stabilirea compensatiilor decise de tribunal în caz de moarte sau accident.

În România, ca si peste tot în lume de altfel, evolutia capitalului uman este în strânsa legatura atât cu o serie de factori de mediu (climat, asezare geografica, resurse naturale de care dispune tara), cât si anumiti factori politici (contextul istoric în care a evoluat tara).

FACTORII CARE INFLUENTEAZA CAPITALULUI UMAN ÎN ROMÂNIA

Faptul ca România detine resurse naturale variate (petrol, gaze naturale, sare, lemn, roci de constructii, resurse hidro-energetice) a dus, în perioada socialista la industrializare fortata a tarii. Prin aceasta se urmarea realizarea unei independente energetice.

Astfel, în orasele mari, care reprezentau si importante centre universitare (Bucuresti, Iasi, Cluj, Tg. Mures, Constanta) , s-au dezvoltat facultati cu profile tehnologice care sa fie capabile sa pregateasca capitalul uman în acest domeniu.

Pe lânga vechile areale industriale (Bucuresti-Valea-Prahovei, Banatul, sudul Transilvaniei), care au continuat sa se dezvolte, au aparut sute de întreprinderi industriale în regiuni foste agrare: Oltenia, Moldova, Dobrogea, nordul Transilvaniei.

În aceasta perioada, a industrializarii comuniste, se urmarea dezvoltarea cu precadere a ramurilor producatore de mijloace de productie si repartizarea industriei pe întreg teritoriul tarii-inclusiv pentru cresterea, în acest fel, a clasei muncitoare- si atragerea oamenilor din agricultura (si din mediul rural) spre industrie (si mediul urban).

În momentul în care aceasta industrializare a început, mai bine de jumatate din populatia României era concentrata în mediul rural ( 61,8 % în 1966). Aceasta situatie s-a schimbat pe perioada comunista, mediul urban devansând ca si procentaj în totalul populatiei, mediul rural (51,9% în 1988)-fig.1.

Fig.1

Activitatile de productie desfasurate erau în conformitate cu un plan centralizat de dezvoltare a tarii, într-o viziune total diferita de ceea ce presupunea o economie de piata.

Marea parte a capitalului uman era concentrat în activitatii industriale, cu precadere în industria prelucratoare (fig.2).