Caracteristici ale climatului de afaceri care influențează luarea deciziei de a învesti - analiza mediului de afaceri și a factorilor favorabili - nefavorabili în acest sens - compania HP

Introducere

Investiţiile reprezintă principala cale de promovare a progresului tehnic prin dotarea obiectivelor economice cu maşini, utilaje, dispozitive care asigură perfecţionarea proceselor tehnologice, creşterea gradului de prelucrare a materiilor prime, ridicarea nivelului productivităţii muncii şi, în final, o eficienţă sporită. Decizia de a investi este influenţată de o multitudine de factori care pot fi grupaţi în trei categorii: nevoia de a investi, posibilitatea de a investi şi posibilitatea de a prevedea.

Decizia de a investi este strâns legată de posibilitatea de a investi, de existenţa lichidităţilor pentru investiţii sau de posibilitatea de a se împrumuta. Orice investiţie presupune un consum de resurse financiare, varianta cea mai facilă fiind cea a surselor proprii : profit, amortizare etc. Această sursă de finanţare privită în timp, cu luarea în calcul al lichidităţilor existente la un moment dat şi cele din următoarele luni (având în vedere că realizarea investiţiei se face în timp) duce la intercondiţionări între cheltuielile iniţiale şi rezultatele ulterioare. Sursele atrase reprezintă o altă posibilitate de finanţare a investiţiilor, un rol important îl au băncile şi alte organisme financiare care-şi asumă această funcţie a finanţării investiţiilor. Pentru a fi performante, investiţiile vor corespunde unor nevoi socio-economice viitoare : cererea pieţei, cadrul legislativ, încadrarea în strategia viitoare de dezvoltare socio-economică. Decizia investiţională, în afara maximizării efectului net obţinut la efortul făcut, are în vedere inexistenţa unui conflict, prezent sau viitor, între obiectivul fundamental al proiectului şi obiectivele de dezvoltare socio-economice viitoare; corelarea elementului proiectului(scop, concept de marketing, capacitate de producţie, tehnologii, amplasare, strategii viitoare ale proiectului) cu disponibilitatea la unele modificări ce pot apărea în timpul funcţionării viitorului obiectiv în ceea ce priveşte veniturile, cheltuielile, cererea, facilităţile sau restricţiile de ordin strategic, economic, ecologic; erorile în evaluarea proiectului; concordanţa dintre veniturile nete realizate şi aşteptările minime ale investiţiilor şi finanţatorilor; identificarea riscurilor asociate variabilelor critice.

În cazut procesului decizional, acesta cuprinde următoarele componente sau etape (Fig.1 Schema de atragere a ISD):

a Cererea de investitii - se referă la existenta sau aparitia unei nevoi de bunuri sau servicii pentru a cărei satisfacere este necesară o capacitate suplimentară de productie ce poate fi asigurată prin dezvoltarea capacitătilor existente sau construirea de noi capacităti;

b Capacitatea economică de investire - se referă la existenta resurselor materiale, financiare si voluntare ce pot fi alocate pentru investitii;

c Decizia de investitii: pe baza stabilirii caracterului obiectiv al cererii de investitii si a capacitatii economice de investire, pe baza unor criterii si restrictii referitoare la realizarea investitiilor, se ia decizia de investitii. Specific deciziei de investitii este faptul că ea este o decizie strategică, adică o decizie pe termen lung, dat fiind caracterul de durată al procesului investitional precum si caracterul de unicitate de decizie, deoarece situatia ce se crează prin aducerea la îndeplinire a deciziei respective nu mai poate fi corectată decât prin rezolvarea unei alte probleme de decizie, dar în alte conditii decât cele initiale;

d Planificarea investitiei – se referă la elaborarea documentatiei tehnico- economice, la programarea în timp a realizării investitiei si la corelarea cu planuri sau programe de activităti;

e Alocarea resurselor - cuprinde constituirea fondurilor financiare necesare si repartizarea acestora în timp;

f Realizarea obiectivului de investitii - presupune construirea obiectivului de investitii, achizitionarea de mijloace fixe, montarea acestora, într-un cuvânt realizarea practică, concretă a obiectivului de investitii;

g Punerea în functiune a obiectivului de investitii si atingerea parametrilor proiectati în decursul unei perioade de timp mai mici sau mai mari necesară acestui proces;

h Functionarea obiectivului în regim proiectat o perioadă de timp în decursul căreia se obtin efectele globale si nete (productie, profit etc.) pentru care s-a construit obiectivul;

i Scoaterea din functiune a obiectivului - se face după expirarea duratei economice de functionare, durată în care se obtin efecte nete pozitive, expirarea acestei durate datorându-se uzurii fizice si morale a utilajelor si echipamentelor.

Fig.1- Schema de atragere a ISD

1.Atragerea ISD la nivel national

În condiţiile globalizării, problema investiţiilor străine directe (ISD), influenţa lor asupra

modernizării economiilor în tranziţie, continuă să facă parte din categoria problemelor-cheie ale

teoriei economice. Necesitatea atragerii şi utilizarea eficientă a ISD ţin de însăşi esenţa

procesului investiţional, proces care asigură, în mare măsură, prosperitatea socială, politică şi

economică a fiecărei ţări. Experienţa mondială denotă că, în multe ţări în curs de dezvoltare, saltul investiţional în economie a început anume cu venirea capitalului străin.

Cercetarea problemelor ISD este condiţionată şi de faptul că investiţiile străine constituie una din căile de bază ale integrării economiilor naţionale în economia mondială.

Teoriile contemporane cu privire la investiţiile străine directe au la temelia lor un şir de ipoteze. Deşi la baza tuturor acţiunilor investitorilor străini stă dorinţa obţinerii în alte ţări a unor venituri mai mari decât în ţara de origine a capitalului, cauzele concrete ale investirii diferă de la o ţară la alta, precum şi de la o epocă la alta.