Caracterizarea organizației SC Mes SA Slatina

Introducere

“Agricultura este ramură a producţiei materiale, în care, cu ajutorul plantelor verzi şi sub acţiunea diriguitoare a omului, are loc transformarea energiei cinetice a soarelui, în energie potenţială- materia organică, singura formă de energie accesibilă organismului omenesc şi animal; este ramură de bază a economiei naţionale prin care se asigură produsele alimentare şi materiile prime pentru industria bunurilor de larg consum”. Prin urmare:

- ca ramură a producţiei materiale, apariţia şi dezvoltarea

agriculturii (ca şi a industriei, construcţiilor, transporturilor) este condiţionată de mersul procesului de diviziune a muncii;

- prin participarea omului la procesul de producţie,

agricultura se deosebeşte de natură, unde-de asemenea-are loc acumularea de energie cinetică solară cu ajutorul plantelor verzi. Agricultura ca îndeletnicire productivă, începe şi se termină odată cu participarea omului la procesul de producţie. Bunurile de consum aflate în natură sunt numai culese, dar nu produse de către om. Astfel, fructele de pădure; peştele din bălţi, lacuri, râuri, mări şi oceane; animaele salbatice din păduri, câmpii etc. Sunt bunuri ale naturii. Prin cules, pescuit sau vânat, omul le desprinde din mediul lor natural şi le foloseşte în diferite scopuri personale. Din acest moment, cu ajutorul muncii, ele încep să devină produse ale muncii. În schimb, cultivarea viţei de vie, a culturilor de câmp, a ciupercilor etc., creşterea peştilor în heleştee special amenajate de către om, creşterea animalelor, inclusiv a celor de blană etc. fac deja parte din agricultură, deoarece are loc un proces de producţie cu participarea omului; transformarea energiei cinetice solare în energie potenţială sub formă de materie organică, sub influenţa transformatoare a plantelor verzi deosebeşte, fundamental, agricultura de industrie şi de alte ramuri ale producţiei materiale.” Aceasta este una din cele mai ample definiţii dată agriculturii de către Prof. Dr. Ioan Oancea în cartea: “Tratat de tehnologii agricole”.

Din suprafaţa terestră numai 29% reprezintă uscatul, iar din acesta numai 6,4% este destinat agriculturii, dar de aici se realizează 98% din hrana agroalimentară a populaţiei globului, în timp ce din suprafaţa ocupată de ape - 71% se realizează numai 2% din hrana necesară populaţiei.

Prin suprafaţa sa de 236.391 km2 România se află pe locul 12 în Europa. 31% din suprafaţa României este ocupată de munţi, 33% de coline şi platouri, iar restul de 36% - de câmpii. În acelaşi timp, România dispune de aproape 14.800 mii ha. teren agricol, din care aproape 9.400 mii ha. arabil, cca. 4.900 mii ha. păşuni şi fâneţe, 259 mii ha. vii şi 232 mii ha. livezi.

Ca urmare, ţara noastră se situează în primele 6 ţări europene, cu o medie de 0,65 ha. teren agricol/locuitor. Comparativ cu ţările Uniunii Europene şi din Europa Centrală şi de Est, România se situează pe locul 7 după suprafaţa agricolă, pe locul 5 după suprafaţa arabilă şi pe locul 7 după suprafaţa ocupată de păşuni şi fâneţe. Mai trebuie subliniat şi faptul că suprafaţa agricolă a României reprezintă 62,1% din suprafaţa totală şi se află din acest punct de vedere pe primul loc între ţările din Uniunea Europeană şi cele din Centrul şi Estul Europei.

Acest potenţial agricol, privit în context central şi est-european, situează România înaintea majorităţii ţărilor din această regiune, ocupând locul al doilea, după Polonia, în ceea ce priveşte suprafaţa agricolă şi arabilă. În acelaşi timp, România este al doilea producător agricol din Europa Centrală şi de Est, după Polonia.

Este, de asemenea, important de relevat că agricultura, împreună cu industria alimentară, a băuturilor şi tutunului contribuie anual cu cca. 30% la formarea Produsului Intern Brut şi că activitatea industrială are o pondere de cca. 20% din valoarea producţiei industriale livrate anual, situându-se, din acest punct de vedere, pe primul lor.