Cauzele structurale ale inflației din România 2005-2014

Termenul de inflaţie a intrat în limbajul curent al oamenilor de afaceri, al bancherilor în special, la sfârşitul secolului al XIX-lea, fiind asociat, în exclusivitate, dereglărilor din circulaţia monetară. Etimologic, termenul provine din limba latină - inflaţio (enflure) semnificând umflătură. În acea perioadă sistemele monetare se bazau pe circulaţia simultană a monedelor din metale preţioase şi a semnelor valorii, respectiv bancnotelor, care oricând se puteau converti în aur/argint. În această situaţie, o emisie suplimentară de bancnote, peste rezerva de metal preţios deţinută de banca de emisie, ducea în mod inevitabil la nerespectarea acestei reguli. “Bancnotele nu mai reprezentau valoarea iniţială, se devalorizau şi prin aceasta atrăgeau după sine creşterea preţurilor, iar dereglarea descrisă a căpătat denumirea de inflaţie” (Tobă, 2006).

Inflaţia este un fenomen economic complex, care afectează orice tip de economie, într-o măsură mai mare sau mai mică, indiferent de nivelul său de dezvoltare. Specialiştii apreciază că inflaţia, alături de şomaj, reprezintă una dintre cele mai acute şi mai grave probleme ale economiei contemporane.

În general, putem asocia noţiunea de inflaţie cu “raportul dintre masa monetară aflată în circulaţie şi cererea de monedă a agenţilor economici, fie pentru desfăşurarea activităţii curente, respectiv pentru derularea tranzacţiilor, fie pentru constituirea de reserve” (Tobă, 2006).

Pe de o parte, John Maynard Keynes apreciază natura inflaţiei în legătură cu fluxurile macroeconomice reale, tendinţa de creştere nelimitată a preţurilor curente fiind corelată cu folosirea deplină a mâinii de lucru. El considera că se poate vorbi de inflaţie autentică dacă o nouă creştere a volumului cererii efective nu mai determina o nouă creştere a producţiei şi se manifesta prin creşterea unităţii de cost strict proporţională cu creşterea cererii efective.

Pe de altă parte, Milton Friedman, promotorul teoriei monetariste, aprecia că inflaţia este întotdeauna şi pretutindeni un fenomen monetar, ceea ce reprezintă o abordare mult prea simplificată a fenomenului. În fapt, inflaţia reflectă dezechilibrul de ansamblu al economiei, care se manifestă prin creşterea continuă şi generalizată a majorităţii preţurilor, scăderea puterii de cumpărare a banilor şi creşterea mai accentuată a cantităţii de monedă aflată în circulaţie, în raport cu dinamica producţiei de bunuri economice.

1.2Efectele (consecinţele) fenomenului inflationist

Din punct de vedere al economiştilor, inflaţia are efecte mult mai importante, chiar dacă unii le consideră preponderent negative, alţii preponderent pozitive, mai ales în cazul unei rate mici a inflaţiei. Printre consecinţele cele mai importante ale inflaţiei în economie se numără:

- Scăderea puterii de cumpărare a populaţiei, care duce, pe de o parte, la o scădere a nivelului de trai, dar şi la scăderi ale vânzărilor şi deci ale profiturilor companiei, precum şi la presiuni sociale în sensul măririi salariilor. Se poate astfel intra în ceea ce se numeşte spirală inflaţionistă.

- Redistribuirea veniturilor şi a avuţiei este un proces prin care anumiţi actori economici pierd, putând chiar să ajungă la faliment, în timp ce alţii câştigă din cauza creşterii inegale a preţurilor şi a veniturilor.

- Inflaţia stimulează înclinaţia spre consum şi o descurajează pe cea spre economisire. Acest fapt are şi o cauză psihologică, legată de pierderea încrederii în monedă, dar şi o cauză strict economică şi anume presiunea preţurilor în creştere pe disponibilul de lichidităţi.

Inflaţia determină o fugă de lichidităţi şi o tendinţă de plasare a disponibilităţilor băneşti în bunuri durabile neproductive. Acest proces poate atrage după sine o încetinire a creşterii economice sau chiar o stagnare.

1.3 Cauzele şi tipologia inflaţiei

1.3.1 Cauzele inflaţiei

Producerea inflaţiei contemporane este un proces complex, care îşi are cauzele atât în dezechilibre monetare, cât şi structurale.

Cauza monetară constă în faptul că la baza creşterii preţurilor stă creşterea excesivă a masei monetare, în raport cu cantitatea de mărfuri existentă de piaţă. Creşterea masei monetare poate fi determinată de: emisiunea monetară propriu-zisă, crearea de monedă scripturală de către bănci, creşterea vitezei de rotaţie a masei monetare, devalorizarea monedei naţionale în raport cu valutele internaţionale, dezeconomisire.

Inflaţia prin creşterea costurilor şi reducerea ofertei este influenţată de: creşterea salariului mediu, într-o proporţie mai mare decât creşterea productivităţii muncii, scumpirea factorilor de producţie, creşterea preţurilor la produsele importate, majorarea de către stat a sarcinilor fiscale ale întreprinderilor, mai ales a taxelor indirecte.

Inflaţia prin structuri este determinată de: concentrarea aparatului de producţie şi construirea/menţinerea unor structuri cu caracter de monopol şi oligopol, practicarea unor preţuri administrate prin intervenţionismul autorităţilor centrale şi locale. Alte cauze structurale de mare importanţă sunt şi globalizarea negocierilor în materie de venituri şi de sarcini sociale, care contribuie la creşterea costului unitar al muncii, nerestructurarea unor producţii şi întreprinderi, în pas cu progrele tehnologiei.

1.3.2 Tipologia inflaţiei

Având în vedere complexitatea proceselor inflaţioniste, există diverse criterii care pot fi luate în considerare pentru stabilirea tipologiei inflaţiei. Dintre acestea se enumeră „capacitatea de dezvoltare în viitor, amploarea şi evoluţia inflaţiei, capacitatea agenţilor economici de a cuantifica evoluţia viitoare a procesului inflaţionist” (Adumitrachesei & Niculescu, 2008).

Unul dintre cele mai importante criterii este cauza generatoare. Astfel, au fost determinate următoarele tipuri de inflaţie:

- Inflaţie prin cerere (demand-pull inflation) - este rezultată din creşterea cererii agregate, ce determină sporirea producţiei şi a numărului locurilor de muncă şi nu în ultimul rând, creşterea generalizată a preţurilor;

- Inflaţie prin costuri (cost-push inflation) - este rezultatul creşterii costurilor de producţie independent de cererea agregată, agenţii economici confruntându-se cu alegerea dintre creşterea preţului sau scăderea producţiei;

- Inflaţie prin ofertă (supply-side inflation) - apare din cauza insuficienţei sau reducerii ofertei agregate în corelaţie cu menţinerea cererii agregate;

- Inflaţie prin monedă - conform teoriei monetariste, se produce la creşterea ofertei de monedă;