Cele Patru Libertăți Fundamentale ale Pieței Unice Interne și Problematica Aplicării Directivei Bolkenstein

Uniunea Europeană (U.E.) este rezultatul unui proces de cooperare şi integrare care a început în 1951 mai intâi între 6 ţări (Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg şi Olanda), iar dupa 50 de ani şi patru valuri de aderare s-au mai adăugat (1973: Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie; 1981: Grecia; 1986: Spania şi Portugalia; 1995: Austria, Finlanda şi Suedia). În prezent Uniunea Europeană are 27 de state membre (România şi Bulgaria, aderand de la data de 1 ianuarie 2007).

Misiunea Uniunii Europene este să organizeze relaţiile între statele membre şi popoarele lor în mod coerent şi pe bază de solidaritate.

Obiectivele U.E. includ promovarea progresului economic şi social, definirea identităţii U.E. pe scena internaţională, introducerea cetăţeniei europene, dezvoltarea unei zone de libertate, securitate şi justiţie, precum şi menţinerea şi dezvoltarea legislaţiei U.E.

Piaţa Unică Internă (P.U.I)

Comunitatea Economică Europeană (înfiinţată în 1957 prin Tratatul de la Roma) a avut ca principal obiectiv înfiinţarea unei Pieţe Comune, cu eliminarea gradată a barierelor comerciale dintre statele membre.

Conceptul de Piaţă Comună implica:

- uniunea vamală: eliminarea taxelor vamale între statele membre şi stabilirea unor tarife externe comune;

- Piaţa Internă: desfiinţarea, între statele membre, a obstacolelor faţă de cele patru libertăţi fundamentale (libera circulaţie a persoanelor, bunurilor, serviciilor şi capitalului);

- libera concurenţă: asigurarea nedistorsionarii concurenţei în Piaţa Internă;

- politica comercială comună: cea mai importantă diferenţa între conceptul de Piaţă Comună şi zona de comert liber.

Realizarea unei Pieţe Comune presupune ca barierele comerciale, tehnice, fiscale sau administrative între ţările respective să fie înlăturate, ceea ce se cunoaşte sub denumirea de “integrare negativă”.

“Integrarea pozitivă” însa, presupune să fie elaborate reguli privind circulaţia liberă

a celor patru componente ale pieţei, un proces de armonizare a reglementărilor naţionale şi de stabilire şi aplicare a unor politici comune.

Înlăturarea oricărui control vamal în interiorul zonei duce la completa integrare a pieţelor naţionale, la formarea unei adevarate Pieţe Unice Interne (care intră în vigoare din 1993), concept introdus prin Tratatul de Maastricht (1991), care infiinţeaza Uniunea Europeană :

"O zonă fără frontiere interne, în care este asigurată libera circulatie a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului".

Piaţa Unica Interna a fost lansată ca studiu în 1986 când se adoptă Actul Unic European şi “Cartea Albă”.

În 1985, Comisia a publicat un document numit “Cartea Albă”, care conţinea cca 300 de măsuri ce urmau a fi puse în practică pentru a realiza o adevarată Piaţă Internă Europeană.

Actul Unic European, convenit la 2 decembrie 1985 la Luxembourg, semnat în februarie 1986, aducea mai multe amendamente Tratatului de la Roma şi stipula măsuri pentru îmbunatăţirea procesului de formare a Pieţei Interne unificate şi de desăvârşire a acesteia până la 1 ianuarie 1993.

Amendamentele aduse prin Actul Unic au fost:

a) prevederea referitoare la luarea deciziilor cu majoritate calificată, cu unele excepţii (măsurile fiscale) în chestiuni care se referă la Piaţa Internă (Art. 100A);

b) introducerea principiul subsidiarităţii, conform căruia vor fi transferate la nivel comunitar numai acele competente care se referă la chestiuni ce pot fi mai bine soluţionate la acest nivel.

Obiectivele Actului Unic European erau:

1.Crearea unui spaţiu omogen, fără frontiere interne, în care mărfurile, serviciile, capitalul şi persoanele să circule liber;

2.Promovarea coeziunii economice şi sociale (toate statele membre cotizează cu 100% din PIB la buget statele mai puţin dezvoltate pentru a le ajuta să le ajungă din urmă pe cele dezvoltate);

3.Cooperarea monetară;

4.Armonizarea politicilor şoc;

5.Cooperarea tehnologică şi în domeniul cercetării-dezvoltării;

6.Reforma instituţiilor comunitare.

Piaţa Unică Internă este una din marile realizări ale Uniunii Europene, ea reprezentând cea mai mare piaţă a lumii şi având ca putere de cumpărare 370 milioane de consumatori.

Scopul acesteia este de a spori eficienţa economică prin reduceri de costuri, de a face bunurile mai competitive prin reduceri de preţuri, de a crea mai multe locuri de muncă, mai multe posibilităţi de opţiune pentru cumpărarea de bunuri şi servicii, de a oferi mai multe şanse privind dezvoltarea regiunilor, deci crearea unei bunăstări economice.

Introducerea şi dezvoltarea Pieţei Unice vine în beneficiul tuturor cetăţenilor, pentru că generează o mai bună ocupare a forţei de muncă, sporeşte libertatea individuală şi este benefică consumatorilor, asigurând totodată un nivel ridicat al sanătăţii şi securităţii şi al protecţiei mediului.

Cele 4 libertăţi fundamentale ale Pieţei Unice Interne

- libera circulaţie a persoanelor, bunurilor, serviciilor şi capitalului

1. Liberalizarea circulaţiei bunurilor

Se referă la eliminarea mai întâi a barierelor vamale, apoi a “barierelor netarifare”, cum ar fi barierele tehnice, fiscale, administrative.Barierele tehnice se referă în special la standarde.

a) Standardele de calitate:

Standardele sunt descrieri privind caracteristicile tehnice ale produselor, calitatea acestora (conţinut, greutate, design, performanţe, durabilitate, consumul de energie, manipulare, adaptabilitate, impactul asupra mediului etc.).