Cererea, oferta și echilibrul pieței

Introducere

Apariţia schimbului de bunuri şi evoluţia acestuia a dat naştere la piaţă.Ea a apărut ca urmare a dezvoltării diviziunii sociale a muncii, prin viziunea care s-a realizat între producător şi consumator.Această separare a determinat că bunurile produse să ajungă de la producător la consumator prin intermediul pieţei. Piaţa, este aşadar o categorie economică complexă, ce reflectă totalitatea relaţiilor de vînzare – cumpărare care au loc în societate, în interacţiunea lor, în strînsă legătură cu spaţiul economic în care au loc. Piaţa este locul întîlnirii a ofertei vînzătorilor şi cererii consumatorilor, a confruntării dintre ele. Deci, pe piaţă se reflectă raporturile reale dintre producţie şi consum, prin intermediul categoriilor relative de cerere şi ofertă şi a categoriilor de preţ.

Participanţii la piaţă, la relaţiile pe care le reflectă sunt producătorii în calitate de ofertanţi de factori de producţie, bunuri de consum şi servicii şi consumatorii productivi şi individuali în calitate de cumpărători, care se opun unui altora prin urmărirea propriului interes. În acelaşi timp este de remarcat faptul că între ofertanţi şi consumatori există o puternică legătură ce pune în evidenţă ‘solidaritatea funcţională ’ a pieţiei.

Analiza cererii pe piaţă reprezintă continuarea problemelor privitoare la nevoile umane şi la caracteristicile lor, la interesele economice. În acelaşi timp, teoria cererii constituie baza alocării veniturilor limitate de către consumatorii raţionali.

Analiza problemelor referitoare la ofertă este o continuare a analizei resurselor economice şi a factorilor de producţie, şi respectiv o continuare a analizei bunurilor economice.

CEREREA, OFERTA ŞI ECHILIBRUL PIEŢEI

Schimburile de bunuri de consum şi factori de producţie între consumatori şi firmele producătoare se realizează în cadrul diferitelor pieţe.

Piaţa reprezintă spaţiul în care cumpărătorii şi vânzătorii interacţionează, generând un proces care rezolvă cele trei probleme fundamentale ale economiei: ce se produce? cum se produce? pentru cine se produce?

1 Cererea

1.1 Definirea cererii

În ştiinţa economică, noţiunea de cerere se referă la relaţia dintre cantităţile pe care consumatorii le vor cumpăra şi preţurile asociate acestor cantităţi. Relaţia dintre cantitatea cerută şi preţ nu este doar o relaţie matematică, ci şi una cauzală. Variabila dependentă în cadrul acestei relaţii este cantitatea, iar variabila independentă este preţul produsului în cauză.

De exemplu, dacă preţul unui produs este scăzut, consumatorii vor avea tendinţa să cumpere cantităţi mai mari, în timp ce dacă preţul este mare, ei vor cumpăra mai puţin. Noţiunea de cerere include nu numai aceste două posibilităţi, ci şi toate celelalte preţuri şi cantităţi referitoare la un anumit produs. Tabelul de mai jos prezintă o schemă a cererii pentru un produs oarecare:

Preţ Cantitatea cerută (bucăţi)

500 10

400 20

300 30

200 40

100 50

Pe baza acestui tabel, putem reprezenta cererea ca o curbă (sau, simplificând, ca o dreaptă), într-un sistem de axe ce are pe abscisă cantităţile pe care cumpărătorii le vor achiziţiona, iar pe ordonată preţurile pe care le vor plăti.

Figura 1. Curba cererii

Se observă că, o dată cu creşterea preţului are loc scăderea cantităţii cerute şi invers, scăderea preţului determină creşterea cantităţii cerute. Această observaţie poartă numele de „legea cererii”, care spune că la preţuri mai mici se vor cumpăra cantităţi mai mari şi invers. Cu alte cuvinte, modificarea preţului unui bun va determina modificarea în sens invers a cantităţii cerute din bunul respectiv.