Cererea și Oferta

Itroducere

Apariţia schimbului de bunuri şi evoluţia acestuia a dat naştere la piaţă.Ea a apărut ca urmare a dezvoltării diviziunii sociale a muncii, prin viziunea care sa realizat între producător şi consumator.Această separare a determinat că bunurile produse să ajungă de la producător la consumator prin intermediul pieţei. Piaţa, este aşadar o categorie economică complexă, ce reflectă totalitatea relaţiilor de vînzare – cumpărare care au loc în societate, în interacţiunea lor, în strînsă legătură cu spaţiul economic în care au loc. Piaţa este locul întîlnirii a ofertei vînzătorilor şi cererii consumatorilor, a confruntării dintre ele. Deci, pe piaţă se reflectă raporturile reale dintre producţie şi consum, prin intermediul categoriilor relative de cerere şi ofertă şi a categoriilor de preţ.

Participanţii la piaţă, la relaţiile pe care le reflectă sunt producătorii în calitate de ofertanţi de factori de producţie, bunuri de consum şi servicii şi consumatorii productivi şi individuali în calitate de cumpărători, care se opun unui altora prin urmărirea propriului interes. În acelaşi timp este de remarcat faptul că între ofertanţi şi consumatori există o puternică legătură ce pune în evidenţă ‘solidaritatea funcţională ’ a pieţiei.

Analiza cererii pe piaţă reprezintă continuarea problemelor privitoare la nevoile umane şi la caracteristicile lor, la interesele economice. În acelaşi timp, teoria cererii constituie baza alocării veniturilor limitate de către consumatorii raţionali.

Analiza problemelor referitoare la ofertă este o continuare a analizei resurselor economice şi a factorilor de producţie, şi respectiv o continuare a analizei bunurilor economice.

1.Cererea şi oferta ca formă de legătură şi coordonare activităţii a agenţilor economici

Subiecţii vieţii economice sunt consumatorul şi producatorul. Societatea poate avea unul din următoarele sisteme economice: gospodăria naturală, adica tradiţională şi de schimb, adica economia de piaţă, planificată centralizat şi mixtă. Aceste forme generale de organizare a vieţii economice se deosebesc prin modalităţile de legătură dintre producător şi consumator. În economia naturală există o legătură nemijlocită dintre producător şi cosumator ; resursele sunt alocate, iar bunurile sunt distribuite în conformitate cu tradiţia stabilită. Economia tradiţională este specificată grupurilor sociale izolate. Actualmente aria acestei economii s-a îngustat substanţial , deoarece predomină sistemele economice specifice economiei de schimb.

În economia centralizat-planificată soluţiile pentru întrebările ce? cum?cine? pentru cine? sunt determinate din centru de către guvernanţi. Agenţii economici trebuie doar să îndeplinească aceste directive.

Economia de piaţă se mai numeşte şi economia liberei iniţiative. Care este mecanismul legăturii dintre producător şi consumator în economia de piaţă? Pentru identificarea acestuia este necesar, în primul rîndâ, de evidenţiat faptul că reproducţia, conform teoriei marxiste, este un element fundamental al oricărui sistem economic. Ea reprezintă procesul de producţie continuu şi îmbină organic 4 faze (schema 1)

Schema 1

În al doilea rînd, pentru a-şi satisface necesităţile, consumatorul terebuie să-şi procure mărfurile necesare. Prin urmare, la baza cererii se află nevoile consumatorului, iar cererea şi oferta devin forme economice de manifestare a consumatorilor şi producătorilor.

În al treilea rînd, vor procura mărfurile numai acei consumatori, care dispun de bani. Aceasta înseamnă că cererea reflectă nu toate nevoile consumatorului, ci doar acele nevoi, pentru satisfacerea cărora consumatorul are mijloacele băneşti necesare. Deci cererea este o noţiune doar a economiei de piaţă şi reprezintă cantitatea de marfă acoperită cu bani pe care cumpărătorii acceptă să o procure la anumite preţuri unitare, ţntro perioadă de timp concretă.