Cererea și oferta de muncă în România

I. MECANISMUL DE FUNCŢIONARE AL PIEŢEI MUNCII

Piaţa muncii are două componente: cererea de forţă de muncă şi oferta de forţă de muncă iar confruntarea dintre aceste două componente reprezintă piaţa muncii. Cererea de forţă de muncă reprezintă necesarul de muncă salariată la un anumit moment dat pentru desfăşurarea activităţii angajatorilor, persoane juridice şi persoane fizice. Expresia ei sintetică o constituie numărul de locuri de muncă existent. Oferta de forţă de muncă este constituită din totalul persoanelor apte de muncă disponibile să se angajeze şi să devină salariaţi. Spre deosebire de celelalte pieţe, care au ca obiect diverse categorii de bunuri materiale sau anumite valori, piaţa muncii are în centrul său omul, ca purtător de aptitudini fizice şi intelectuale, ce constituie componente ale potenţialului său de muncă. El este înainte de toate o fiinţă socială, nu doar un factor de producţie, care, în afara nevoilor sale de existenţă, are o anumită valoare şi personalitate, este conştient de rolul său în familie şi societate, pasionat de profesia sau meseria sa. De altfel, chiar şi oricare altă piaţă funcţionează tot datorită omului, deci ca urmare a utilizării forţei de muncă.

1.1. Cererea de muncă.

Raportul dintre cererea şi oferta de forţă de muncă a fiecrei ţari prezintă o mo scazută,eeea ce impune promovarea unor relaţii concurenţiale cu privire la angajarea,utiliz salarizarea personalului.

Cererea de muncă reprezintă nevoia reală de muncă salariată care se formează moment dat într-o economie. Cererea de muncă depinde de ritmul de creştere economică, de i şi dinamica productivităţii muncii, de structura producţiei şi activităţilor economico-socia formele de ocupare şi regimul ocupării etc. Aceasta se exprimă prin numărul de locuri de mu nu include activităţile realizate de femeile casnice, militarii în termen, studenţii şi alţi nesalaria

Este necesar să se realizeze distincţia dintre nevoia de muncă (adică necesarul real al volumului total de muncă) şi cererea de muncă (adică necesarul real al volumului total de muncă, condiţionat de efectivitatea locurilor de muncă).

La un anumit nivel al salariului, cererea de muncă poate înregistra o creştere sau o reduce funcţie de o serie de factori, care se numesc condiţiile cererii de muncă.

Cererea de muncă precede momentul consumului, înţeleasă ca un consum potenţial ş condiţionată de o multitudine de factori care stau la baza creşterii economice în toată complex şi dimensiunile sale: economice, tehnice, ştiinţifice, ecologice, conjuncturale, social - pol juridice, macroeconomice, microeconomice şi teritoriale. Ea este rezultanta acţiunii combin mecanismelor pieţei şi este influenţată de conjunctura internă şi externă, de resursele materii financiare existente sau potenţiale, de politica economică etc. Factorii cererii de muncă sunt de< în realizarea echilibrului acesteia cu oferta de muncă. Nivelurile dimensiunii şi structurii cererii determinate de influenţele exercitate de totalitatea factorilor pe termen scurt, mediu şi lung şi su strânsă legătură cu creşterea sau descreşterea cantităţii de muncă.

Principalii factori care determină creşterea sau reducerea cererii de muncă sunt:

a) preţul bunurilor rezultate din utilizarea factorului muncă; între modificarea preţu de pe piaţa diferitelor bunuri şi modificarea cererii de muncă există o relaţie pozitivă;

b) gradul de substituire a muncii cu un alt factor de producţie influenţează negativ cei de muncă;

c) modificarea preţului unui alt factor de producţie care poate substitui munca determină o modificare în aceeaşi direcţie a cererii de muncă;

d) nivelul calitativ al muncii - modificarea calităţii muncii determină o modificare în acelaşi sens a cererii de muncă;

e) aşteptările întreprinzătorilor - considerând că toţi ceilalţi factori rămân consU evoluţia cererii de muncă depinde direct de previziunile întreprinzătorilor în legătură cu me afacerilor.

f) Ca manifestare a cererii a nevoilor de forţă de muncă, cererea face legătura intre aceste, consumul efectiv. In consecinţă, cererea de forţă de muncă apare ca o expresie a consumi ei,intrucât precede în mod firesc, momentul consumului, cererea de forţă de muncă trebuie înţeles ca un consum potenţial.

Manifestarea cererii de muncă, în condiţii normale presupune că piaţa muncii este una de natură competitivă, ceea ce înseamnă că:

a) lucrătorii au posibilitatea să se deplaseze uşor de la o ocupaţie la alta, de la un loc de muncă, la altul;

b) există mai mulţi cumpărători potenţiali pentru serviciile prestate de lucrători, fiecare utilizând o parte neglijabilă dintr-un anumit tip de forţă de muncă, astfel încât nimeni nu poate influenţa preţul de achiziţionare al lucrătorilor;

c) lucrătorii şi patronii - cei care folosesc forţa de muncă - au informaţii adecvate, fiecare despre oferta celorlalţi.

Nivelul total al ocupării factorului muncă oferă o primă măsură a cererii la nivel macroeconomic.