Cheltuieli Publice pentru Sănătate

1. Sistemul cheltuielilor publice

Nevoile oamenilor nu se limitează numai la nevoile lor individuale, care pot fi satisfăcute pe seama bunurilor private, procurate prin mecanismul pieţei. Pe lângă acestea, oamenii mai au multiple nevoi sociale. Astfel ei au nevoie:

- să fie apăraţi împotriva eventualelor agresiuni militare externe, ca şi a atacurilor săvârşite de persoane sau organizaţii teroriste;

- să fie protejaţi împotriva indivizilor care, nesocotind legea şi regulile de convieţuire în societate, le pun în pericol viaţa, integritatea corporală sau averea;

- să fie ajutaţi împotriva acţiunii dezlănţuite a naturii (inundaţii, incendii, furtuni, seisme, etc.);

- să fie asistaţi atunci când se află într-o situaţie critică (orfani, bătrâni, persoane cu handicap, bolnavi cronici şi alte categorii sociale fără posibilităţi materiale de trai, etc.), căreia nu-i pot face faţă fără sprijinul comunităţii.

Asemenea nevoi au un caracter social sau colectiv şi ele pot fi satisfăcute pe seama unor activităţi (servicii) organizate de autorităţile publice. Spre deosebire de bunurile private care pot fi procurate prin intermediul pieţei, bunurile publice pot fi asigurate numai cu ajutorul autorităţilor publice, care sunt chemate să recepţioneze semnalele cetăţenilor, să sesizeze nevoile justificate ale acestora şi să se îngrijească de satisfacerea lor, oferindu-le serviciile de care aceştia au nevoie.

Nevoile sociale exprimă cererea de resurse financiare de la fondurile publice şi întrec cu mult resursele posibile de procurat pe plan naţional. Din acest motiv autorităţile publice trebuie să stabilească o ordine de prioritate în satisfacerea necesităţilor publice pe baza anumitor criterii de eligibilitate şi să folosească banii publici în condiţii de maximă eficienţă.

Distribuirea resurselor financiare publice reprezintă de fapt dimensionarea volumului cheltuielilor publice pe destinaţii. Aceste destinaţii reprezintă de fapt direcţiile în care se manifestă nevoia publică şi anume:

a) învăţământ, sănătate, cultură;

b) asigurări sociale şi protecţie socială;

c) dezvoltări colective şi locuinţe;

d) apărare naţională;

e) ordine publică;

f) acţiuni economice;

g) ocrotirea mediului;

h) alte acţiuni;

i) datorie publică.

Dirijarea resurselor financiare de la fondurile publice către diverşi beneficiari se realizează în procesul distribuirii şi redistribuirii PIB, care are loc între stat şi diverse persoane fizice şi juridice. Utilizarea propriu-zisă a acestor resurse pentru înfăptuirea obiectivelor cuprinse în programele guvernamentale se reflectă în cheltuielile publice.

Cheltuielile publice concretizează de fapt cea de-a doua fază a funcţiei de repartiţie a finanţelor publice şi anume aceea de repartizare a resurselor financiare publice pe diverse destinaţii.

2. Cheltuielile publice

Definiţie : Cheltuielile publice exprimă relaţii economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între stat, pe de o parte, şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia.

Cheltuielile publice înglobează:

- cheltuielile efectuate din fondurile constituite la nivelul bugetelor administraţiilor publice centrale (bugetul de stat, bugetul asigurărilor de sănătate, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondului pentru ajutorul de şomaj, bugetele instituţiilor publice autonome centrale şi altele). La statele cu structură federală se cuprind şi cheltuielile autorităţilor publice ale statelor (SUA), cantoanelor (Elveţia), landurilor (Germania), comitatelor şi districtelor (Anglia) şi altele;

- cheltuielile efectuate din fondurile constituite la nivelul bugetelor administraţiilor publice locale, pe trepte ale acestora;

- cheltuielile efectuate din intrările anuale de credite externe;

- cheltuielile efectuate din fonduri externe nerambursabile constituite la nivelul organismelor internaţionale şi distribuite pe programe statelor beneficiare.

Trebuie făcută distincţie între noţiunile de cheltuieli publice şi cheltuieli bugetare. Cheltuielile bugetare au o sferă mai restrânsă decât cheltuielile publice. Cheltuielile bugetare se referă numai la acele cheltuieli care se acoperă de la bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat, din bugetele instituţiilor publice autonome, din bugetele fondurilor speciale, din bugetele locale. Cheltuielile publice includ pe lângă cheltuielile bugetare şi cheltuieli din venituri proprii, cheltuieli finanţate din credite externe, cheltuieli finanţate din fonduri externe nerambursabile, cheltuieli din fonduri cu destinaţie specială.