China și moneda Yuan

Introducere

Este adevărat faptul că timp de decenii, Dolarul american a servit ca principală monedă de schimb în lume, dar în prezent îşi imparte acest rol cu celelalte opţiuni în materie de monede: Euro şi Yen-ul japonez. Mai nou, apare încă un actor în scenă şi anume: Yuan-ul chinez. Acesta, din urmă, ,,ar putea deveni monedă de rezervă dacă Beijingul va continua reformele economice şi se va angaja în consolidarea şi flexibilizarea sistemului de schimb valutar”, consideră directorul general al FMI Christine Lagarde.

Voi continua prin a prezenta in capitolul I al lucrării Economia in plin avant a Chinei, voin face referire la inceputurile acesteia, la resursele de care dispune (in special cele umane) si la suprematia acesteia care se contureaza fata de SUA

În cel de-al doilea capitol voi analiza China la nivel macroeconomic, la nivel mondial, In acest capitol vor fi prezentati investitorii acestei tari, companiile si relatiile in care se afla cu SUA si Romania.

In al treilea capitol vor fi prezentate legaturile cu UE, cu FMI si de asemenea in ce masura a fost afectata China de criza economica si in acelasi timp in ce masura poate afecta China criza economica.

In cel de al patrulea capitol voi vorbi despre moneda acestei tari si anume Yuan-ul. Istorie si evolutie, si comparatii intre Yuan , euro si Yen-ul Japonez

La final, in ultimul capitol vor apărea concluziile lucrării precum şi contributiile personale; La sfârşit se va afla, de asemenea şi bibliografia lucrării.

Ca şi concepte cheie tratate, se pot enumera:

- Investitii straine

- Resurse umane;

- Globalizarea;

- Inflaţia;

- Moneda Yuan;

- China si SUA

- Contextul Macroeconomic

- Euro- Yen- Yuan

Capitolu I. Republica Populară China–o putere economică incontestabilă

1.1 Începuturile erei Chinei

Economiştii şi editorialiştii deseori descriu ascensiunea Chinei ca pe un caz al unei economii înfloritoare care urmează un drum ascendent, precedata de Japonia si de „ tigrii” Asiatici (Coreea de Sud, Singapore, Taiwan şi Hong Kong) şi cărora li se va alătura în curând şi India. Însă nu este chiar aşa: evoluţia Chinei are mai mult în comun cu evoluţia SUA cu un secol în urmă decât cu progresul predecesorilor şi urmaşilor săi din perioada modernă actuală.

Suntem martorii unei creşteri dramatice si menţinute a unei viitoare puteri mondiale, cu o vastitate de neegalat de resurse, cu aspiraţii măreţe, cu o poziţie puternică de negociere şi tot necesarul financiar şi tehnologic pentru o Diasporă specializată în domeniul afacerilor. Impactul unei Chine in continuă ascensiune asupra ţarilor lumii-atât asupra celor dezvoltate cât şi celor în curs de dezvoltare - va fi enorm, şi la fel va fi şi nevoia de a găsi noi strategii si reacţii la provocările create de China.

Dacă se ia in considerare puterea de cumpărare diferenţiată, China este deja a doua mare economie a lumii. Avansând într-un ritm mai mare decât al oricărei alte mari naţiuni, este pe făgaşul care ar putea duce la surclasarea SUA ca economia cea mai mare a lumii în decursul a două decenii. Unii observatori consideră cifrele ce indică creşterea economiei Chinei ca fiind exagerate, dar aşa cum afirmă chiar şi ei, o rată a creşterii PIB de 6-8 procente ar face ca această ţară să fie ţara cu rata de creştere cea mai mare din ţările dezvoltate şi în dezvoltare pe o perioadă de timp mare. Bazându-se pe datele referitoare la consumul de energie, alţi observatori susţin că rata de creştere a Chinei este în realitate mai mare decât cea pe care o sugerează datele oficiale. În timp ce economia Chinei se confruntă cu câteva obstacole serioase ca sistemul bancar care se destramă, un sector falimentar al serviciilor, aceste obstacole vor încetini, însă, nu vor stopa marşul economiei Chinei.

În multe industrii, în special cele bazate pe munca fizică, China este jucătorul dominant global. Fabricile din această ţară produc 70% din jucăriile aflate în lume, 60% din bicicletele de pe piaţă, 50% din încălţăminte si o treime din genţile de voiaj. În această categorie de produse, este deseori imposibil să găseşti un produs care nu este produs în China pe rafturi. În alte categorii de produse, ca textilele şi activitatea industriei textilelor, participarea Chinei a fost mai mică datorită barierelor tarifare care totuşi se preconizează că vor scade cu timpul datorită apartenenţei Chinei la OMC şi a expirării regimurilor de comerţ internaţional. Totuşi China nu se mulţumeşte să rămână un producător dotat cu tehnică slabă şi bazată intens pe utilizarea forţei de muncă. Este deja activă în domeniile unde tehnologia joacă un rol important şi forţa de muncă nu este factorul dominant în costul de producţie. Această ţară produce jumătate din cuptoarele cu microunde vândute in lume, o treime din televizoarele şi aparatele de aer condiţionat, un sfert din maşinile de spălat, o cincime din frigidere; aceste produse fac parte din segmentul de export al său care au o rată mai mare de creştere. Producătorii din alte ţări se bazează tot mai mult pe componentele produse în China pentru a rămâne competitivi.

Spre deosebire de Japonia şi Coreea, China nu va renunţa la folosirea forţei de muncă în timp ce urcă în clasamente. În schimb se va folosi de dominanţa sa în industriile bazate pe forţa de muncă şi nivelul mediu de tehnologie pentru a consolida o intrare puternică în domeniile bazate pe tehnologie care vor influenţa viitoarea economie mondială. Această combinare va catapulta China în poziţiile de lider şi va face din China un adversar important în competitivitatea mondială. Cu o politică externă din ce în ce mai impunătoare, China poate transpune puterea economică din ce in ce mai mare, în poziţie geo-strategică şi să contrabalanseze hegemonia globală a SUA. În acelaşi timp, ca şi alte naţiuni, China se foloseşte de puterea sa politică pentru interesele economice.