Cicluri Inflationiste. Analiza 1991-2009

I.Introducere

Inflaţia este un fenomen de creştere înteţinută a preţurilor care antrenează întreaga economie: producţie , repartiţie , sistem monetar, schimburile cu exteriorul. Inflaţia acţionează cu întârzieri datorate efectelor de propagare şi a mecanismelor de adaptare a producţiei (sotcuri , capacităţi neutilizate) dar ea poate fi accelerată şi prin costuri(cost push inflation) iar accelerarea sau frânarea se produce prin circuitele inflaţioniste în funcţie de politicile macroeconomice adoptate.

Inflaţia prin cerere (demand pull inflation) acţionează datorită excesului de cerere atunci când cererea agregată depăşeşte outputul total din zona de ocupare a forţei de muncă.În condiţii de politică monetară restrictivă excesul cererii poate fi provocat de o politică bugetară cu un deficit bazat pe menţinerea sau creşterea cheltuielilor ca şi de creşterea celorlate forme de consum final.Pe de altă parte finanţarea neinflaţionistă a deficitului bugetar prin împrumuturi interne este însoţită de o reducere a conusumului privat sau a investiţiilor.

În economie se formează circuite care angrenează procesele de autoîntreţinere a fenomenului inflaţionist:circuite inflaţioniste.Un circuit inflaţionist este definit de variabile care se influenţează reciproc, de exemplu bucla preţuri –salarii- preţuri, în cazul de faţă relaţia dintre inflaţie şi devalorizarea monedei naţionale.

Ceea ce caracterizează inflaţia este aspectul cumulativ al efectelor, nu numai în interiorul unui circuit dar şi prin acţiunea suprapusă a mai multor circuite: evoluţia globală a sistemului economic este influenţată de inflaţie şi condiţionează la rândul său evoluţia acesteia.

Inflaţia influenţează comportamentul agenţilor economici în sensul că este afectată înclinaţia spre economisire a populaţiei, dar şi comportamentul investiţional al firmelor precum şi puterea de decizie a firmelor şi a autorităţii bancare. Astfel apare o instabilitate comportamentală la nivel micro şi macroeconomic , dar şi apariţia unei aşteptări inflaţioniste, ce determină agenţii economici să exercite o presiune spre mărirea veniturilor nomiale proprii, ca limitare a a pierderilor produse de creşterea preţurilor.Creşterea veniturilor are un efect inflaţionist atât ca element de cost , dar şi prin creşterea cererii solvabile.

Astfel creşterea preţurilor duce la revendicări salariale, a căror satisfacere intră în costurile de producţie , ducând la o nouă creştere a preţurilor.De regulă pentru a se controla dependenţa aceasta se adoptă politici salariale ce impun creşterea cu o rată sub nivelul ratei inflaţiei, pentru a diminua cererea.

Această acţiune este completată de fenomenul de economisire , a cărui stimulare poate contribui la diminuarea consumului şi la creştere a mijloacelor finainciare disponibile încadrul economiei naţionale.Diferenţialul de inflaţie care exprimă raportul dintre dobânzi şi inflaţie joacă un rol important în stimularea sau inhibarea înclinaţiei spre economisire.

Dobânzile pasive real negative care au un diferenţial de inflaţie ridicat duc rapid la erodarea economiilor populaţiei ceea ce are un efect negativ în scăderea ţincrederii în moneda naţională şi migrarea către depozitele în valută convertibilă.Apare astfel o creştere a cererii de valută.

Devalorizarea monedei naţionale duce astfel la creşterea costurilor legate de importurile necesare realizării producţiei interne , pe de altă parte importurile de bunuri de consum devin mai scumpe fapt ce angrenează creşterea nivelulului inflaţiei.

Creşterea preţurilor interne în condiţiile în care există o inflaţie externă relativ mică duce la devalorizarea leului.

Măsurile de reformă cu impact direct asupra preţurilor care au fost adoptate : liberalizările succesive a preţurilor , eliminarea subvenţiilor la consumator, introducerea TVA, anumite politici monetare şi valutarea care au declanşat un porces inflaţionist ce nu a putut fi estompat până în prezent.

II.Descrierea datelor

Datele culese sunt date lunare din perioada februarie 1991 decembrie 2009, reprezentând venitul nominal lunar mediu, IPC calculat cu bază fixă (perioada de referinţă octombrie 1990, când s-a calculate pentru prima data IPC) pentru a studia evoluţia pe termen lung, iar ce-a de-a treia serie este cursul de schimb RON/USD.

Asupra datelor am efectuat transformarea din lei în RON pentru datele din 1991-2004, respcetiv venitul mediu nominal net lunar şi cursul de schimb.

Alte transformări au fost efectuate pentru a respecta staţionaritatea datelor şi anume logaritmarea seriilor.

Am considerat şi IPC calculat cu bază în lanţ pentru a observa evoluţia continuă a inflaţiei.

În continuare voi face o scurtă analiză a celor 3 elemente ce intră în discuţie.

Vom analiza principalii indicatori ai fenomenului inflaţionist , punând în evidenţă interacţiunea dintre cele mai puternice circuite inflaţioniste Circuitul inflaţionist al salariilor şi cel al cursului de schimb.

Principalele efecte negative pe care le induce inflaţia în comportamentele economice sunt:

-preţurile nu mai constituie un indicator corect nici pentru agenţii economici , nici pentru populaţie în luarea deciziilor.Este afectat şi puterea de decizie a a guvernului şi autorităţii bancare

-pe de altă parte incertitudinile privind evoluţia inflaţionistă a preţurilor duc la o diminuare a investiţiilor şi impiedică folosirea resurselor pentru profitul pe termen scurt.

Comportamentul de economisire al populţiei este afectat atât de incertitudinea inflaţiei dar şi de variaţiile mari ale venitului real.