Ciclurile Economice din SUA

1. Descrierea ciclurilor economice

Ciclicitatea este reprezentată de miscările activității economice dintr-o țară în care fazele de creștere alternează cu cele de descreștere și stagnare. Pe durata unei perioade durabile de timp, orice economie națională cunoaște o evoluție fluctuantă față de tendința generală a creșterii economice reprezentată de trend.

Ciclul economic surprinde succesiunea în timp și schimbarea periodică a condițiilor și rezultatelor reproducției și creșterii economice și reprezintă acea perioadă de timp care separă două crize economice sau perioada de timp de la începutul unei crize până la începutul crizei următoare.

Fiecare ciclu economic este caracterizat de patru faze:

Faza 1: Declinul (criza), este reprezentată de o perioadă de timp ce durează de la câteva luni până la doi ani, când are loc reducerea volumului de producţie, scăderea preţurilor, acumularea produselor de prisos, disponibilizarea angajaţilor, creşterea numărului de falimente și micşorarea salariului.

Faza 2: Depresia (stagnarea și recesiunea), ţine de la un an până la trei ani şi reprezintă procesul de echilibrare la un nivel nou, inferior (după volum şi termene) al reproducţiei sociale.

Faza 3: Înviorarea (expansiunea), este caracterizată de înviorarea activităţii de afaceri, creşterea investiţiilor, majorarea preţurilor, extinderea producţiei şi creşterea numărului locurilor de muncă.

Faza 4. Avântul (boom), fază reprezentată de extinderea producţiei şi creşterea investiţiilor.

Grafic, aceste patru faze pot fi reprezentate astfel:

Figura 1 Reprezentarea grafică a ciclurilor economice

Pentru a fi evitate (măcar diminuate) ciclurile economice, au fost analizate politici economice anticiclice, politici ce sunt bazate pe cerere și ofertă și care se referă la raportul dintre economie și stat, dintre intervenție și nonintervenție în viața economică. Pe lângă aceste politici, statul intervine și prin alte instrumente, cum ar fi: programarea economică, planificarea activităților economice în sectorul public, politica subvențiilor. Acestea pot fi vizualizate în Figura 2.

Ciclurile economice afectează în mod negativ pe lângă economia în sine și anumite companii si industrii, care sunt deosebit de sensibile la schimbările din starea generală a economiei. Firmele producătoare de bunuri durabile (cum ar fi maşini sau aparate electronice) sunt printre cele mai afectate. Când perioada de timp este una care face parte din faza de recesiune sau de criză, oamenii au tendinţa de a reduce achiziţionarea de bunuri durabile, bazându-se pe faptul că cele pe care le au deja pot face față acestei perioade.

Companiile care produc bunurile durabile își ating apogeul în perioada de boom economic deoarece pe măsură ce creşte venitul disponibil, consumatorii vor dori să-și aciziționeze bunurile durabile, de exemplu o mașină pe care și-ar fi dorit-o în perioada de recesiune.

Pe de altă parte, există și produse care sunt izolate de impactul produs de ciclurile economice, cum ar fi bunurile care au o cerere inelastică cu privire la venituri. De exemplu, mâncarea, care are o cerere foarte inelastică. Nu contează cât de rău poate ajunge economia, deoarece oamenii trebuie să mănânce şi vor continua să cumpere alimente. Acest lucru este valabil mai ales pentru alimente de bază şi a bunurilor, cum ar fi insulina şi pâinea. În plus, atunci când economia se îmbunătăţeşte, oamenii nu vor mânca mai des.