Codul juridic și instituțional al pieței de capital

CAPITOLUL I

PIATA DE CAPITAL  CONCEPT SI TRÃSÃTURI

1.1. DEFINIREA, ROLUL SI LOCUL PIETEI DE CAPITAL

ÎN ECONOMIE

Înfãptuirea procesului de restructurare si modernizare a economiei românesti, de dezvoltare a potentialului ei productiv, o trecere treptatã la economia de piata solicitã importante resurse financiare. Activitatea de descentralizare a economiei si de privatizare a acesteia determinã noi modalitati de mobilizare a capitalurilor, în care emisiunea si plasarea de actiuni si obligatiuni vor detine un loc important pe piata de capital din România si nu numai. Avem in vedere si posibilitatea atragerii de capitaluri de pe piete strãine de capital, cât si de pe piata eurotitlurilor si care pot reprezenta prin dimensiunile lor, surse importante de mobilizare a capitalurilor de cãtre firme românesti.

Piata de capital este o piata a tranzactiilor cu titluri financiare emise de cãtre stat, societati pe actiuni si unitati administrative teritoriale .

Piata de capital (piata valorilor mobiliare) reprezintã (in esentã) ansamblul relatiilor si mecanismelor prin care se realizeazã transferul fondurilor de la cei care detin surplus de capital (numiti investitori), cãtre cei care au nevoie de capital (numiti emitenti sau investitori), prin intermediul unor vehicule sau instrumente specifice (valori imobiliare) si al unor operatori specifici (societati de valori mobiliare).

Din aceastã definitie rezultã cã existenta si functionalitatea pietei de capital presupun intrunirea unui complex de imprejurãri, printre care esentiale sunt:

- existenta unui surplus de capital la indemâna unor agenti economici;

- disponibilitatea volitiva manifestatã a detinãtorilor surplusului pentru a-l investi (sau specula);

- existenta unor agenti care au nevoie de capital (dintre toate împrejurarile aceasta este întotdeauna prezentã fãrã efort);

- existenta operatorilor specifici, mai exact a unor persoane juridice care sa utilizeze instrumentele enuntate, numite în general societati de valori imobiliare.

Demarcatiile stricte in ceea ce priveste locul si rolul pietei de capital în ansamblul mecanismelor economice nu sunt deosebit de eficiente in contextul mobilitãtii excesive a tabloului economic general al zilelor noastre: se vorbeste deopotriva despre piata financiarã, piata monetarã, piata interbancarã, piata scontului, piata asigurãrilor, institutii cãrora le corespund operatori specifici precum bãncile, societãtile de asigurare, casele de scont si resort, etc.

Piata de capital reprezintã pârghiile prin intermediul carora:

a) se mareste capitalul necesar agentilor economici in vederea acoperirii nevoilor curente;

b) se asigura finantarea dezvoltarii acestora.

Piata de capital are o serie de trãsãturi specifice si un numar limitat de segmente. O descriere exhaustivã a trãsãturilor este aproape imposibilã si nu se justificã din punctul de vedere al relatiei efort-efect; mai utilã pare sã fie prezentarea acestor trãsãturi prin ceea ce este reprezentativ, principal, esential.

a) Produsele pietei au o anume specificatie, reprezentatã prin negociabilitate si transferabilitate. Pe piata de capital, actiunea de a lua bani (fonduri) sau de a da bani (a investi) se realizeazã prin utilizarea unor instrumente (produse) specifice, denumite valori mobiliare; negociabilitatea si transferabilitatea sunt de fapt caracteristicile valorilor mobiliare.

b) Produsele pietei sunt instrumente pe termen lung. Aceastã trãsãturã relevã o altã distinctie intre piata monetarã si piata valorilor mobiliare si anume: