Coduri etice și transparența activității de lobby la Bruxelles

Motivatia temei

De ce sa discutam despre transparenta-

Cum reglementam lobby-ul în România- Este o întrebare dificila care îi preocupa înca din anul 2000 pe decidenti si pe reprezentantii grupurilor de interese din societatea civila româneasca si la care acestia nu au gasit împreuna un raspuns multumitor. Pare o problema fara solutii care sa fie transpuse într-o lege sau într¬un cod de conduita etica.

Aparitia Legii liberului acces la informatiile de interes public (Legea 544/2001) si Legii transparentei decizionale în administratia publica (Legea 52/2003) au consacrat intentia autoritatilor statului român de a oferi un cadru legal de dialog si dezbatere publica si de a lua în considerare opiniile grupurilor de interese din societatea civila.

Executivul si legislativul iau zilnic decizii ce influenteaza populatia. În domeniul afacerilor, abilitatea de a concura si de a face profit depinde realmente de deciziile care se iau de catre autoritatile statului.

Autoritatile duc lipsa de timp, de expertiza si de resurse pentru a analiza impactul proiectelor legislative asupra societatii si grupurilor interesate. De aceea, decidentii au nevoie de informatii specializate si de analize sectoriale din partea expertilor si a grupurilor de interese.

Dreptul la opinie este garantat prin Constitutia României oricarui cetatean. Totusi, cei care îsi prezinta opiniile factorilor de decizie cu scopul de a influenta politicile publice sunt în continuare banuiti de trafic de influenta.

Care este totusi cea mai potrivita forma de reglementare a lobby-ului: printr-o lege, printr-un set de norme si proceduri incluse în regulamentele de functionare ale Parlamentului sau printr-un cod de conduita si bune practici elaborat în interiorul profesiei-

Cei care sunt în favoarea reglementarii prin lege a lobby-ului sustin ca astfel s-ar completa legislatia de prevenire si combatere a coruptiei, reglementarea trebuind corelata cu prevederile referitoare la imunitatea parlamentara, conflictul de interese, declararea averilor si controlul finantarii partidelor politice si campaniilor electorale.

Împotriva reglementarii stricte a lobby-ului se aduc, de asemenea, numeroase argumente: restrângerea dreptului de petitionare, limitarea rolului societatii civile si al organismelor tripartite de dialog social, necesitatea de a apela la intermediari profesionisti platiti pentru a ne face auzita vocea, confuzia dintre lobby si traficul de influenta.

Putem vorbi despre un istoric al încercarilor esuate de reglementare a lobby-ului în România: Propunerea legislativa nr. 184 / 2000 a domnului Ulm Spineanu, senator în legislatura 1996-2000; Propunerea legislativa nr. 323 / 2000 initiata de Petre Naidin si Serban Constantin Valeca, deputati în legislatura 1996-2000; Propunerea legislativa 211 / 2001 a domnului Petre Naidin, deputat în legislatura 2000-2004; introducerea reglementarii lobby-ului ca obiectiv în Programul National de Prevenire a Coruptiei si în Planul National de Actiune împotriva Coruptiei elaborate de Guvernul Nastase.

Dezbaterea privind necesitatea reglementarii lobby-ului a fost relansata recent odata cu distinctia facuta de presedintele Traian Basescu între grupurile de interese legitime si grupurile de interese nelegitime care influenteaza guvernul.

Lupta împotriva marii coruptii a fost asociata cu încercarea disperata a cercurilor de afaceri constituite în grupuri de interese nelegitime de a stopa cursul anchetelor.

Asociatia "Pro Democratia" a afirmat public necesitatea adoptarii unei legi care sa reglementeze activitatile de lobby si, începând cu luna septembrie 2005, a initiat un nou proiect pentru a readuce în prim-planul dezbaterilor publice aceasta tema (Asociatia Pro Democratia, 2005, p.1).

În opinia Asociatiei "Pro Democratia", o lege a lobby-ului, redactata si aplicata corect, ar aduce o serie de beneficii:

1-Ar facilita participarea sectorului de afaceri într-o maniera transparenta la procesul legislativ si decizional la nivelul institutiilor publice. 2-Ar contribui la stoparea interventiilor unor cercuri de afaceri în actul decizional, atunci când acestea contravin interesului public. 3-Ar spori încrederea cetatenilor în institutiile si mecanismele democratice. 4-Ar determina cunoasterea activitatii institutiilor publice de catre cetateni si sectorul de afaceri.

Din contra, "Transparency International România" si "Academia de Advocacy" considera ca legea lobby-ului este inutila si ignora realitatile si prioritatile României. Cele doua organizatii afirma ca astfel s-ar legifera mijloacele legale prin care grupurile de afaceri vor putea continua sa confiste agenda publica în propriul lor avantaj (Transparency International România si Academia de Advocacy, 2005, p.1).