Comerț electronic - actualitate și perspectivă

MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI

Potrivit Web Internet Archive, primul magazin online din România a fost lansat de către PC Net în 1997 şi se numea CyberShop.ro, acesta comercializând CD-uri cu muzică. La scurt timp, ia startul eShop.ro, primul magazin care introduce conceptul de coş de cumpărături – ce-i drept, într-o variantă rudimentară din punct de vedere al uzabilităţii.

În aceeaşi perioadă apar primii concurenţi, Romanian Music Online cu AllOnline.ro, dar putem observa şi o diversificare a pieţii. În septembrie 2001 putem remarca lansarea site-ului emania.ro considerat şi primul succes remarcabil. Evident fiind un domeniu cu o tentă aparent tehnică primele categorii de produse erau electrocasnice, IT, suport media etc. Totuşi, de aici şi până la apariţia site-urilor de licitaţii on-line (okazii.ro lansat in 2000) sau chiar anticariate on-line nu a fost decât un pas.

Multă vreme s-a considerat că o gamă de produse nu vor putea ajunge pe piaţa “e”, produsele alimentare, cele uşor perisabile etc. Avem astăzi suficienţi consumatori de pizza care o comandă pe internet. De la flori până la echipament şi tehnologie militară, astăzi le putem găsi cu usurinţă pe internet.

Prin 1994, odată cu apariţia DNT, unul din primii provideri de Internet din Iaşi, accesul la acestă imensă reţea, a devenit posibil şi pe plan local. Astfel, am reuşit să accesez primele magazine de comerţ electronic şi totodată să conştientizez enormul avantaj pe care acestea îl conferă. În acel moment infrastructura informatică, legislaţia ca şi alte domenii erau încă în fază incipientă. Datorită ocupaţiei şi a experienţei profesionale am avut posibilitatea de a fi la curent cu principalele transformări care au condus la apariţia infrastructurii tehnologice, una din componentele necesare derulării activităţilor de comerţ electronic. Pe parcurs, şi celelalte impedimente întâmpinate de comercianţi au fost înlăturate, astfel că în momentul de faţă consider că există suficiente resurse şi condiţii satisfăcătoare pentru buna desfăşurare a activităţii de comerţ electronic.

Totuşi apariţia magazinelor de comert electronic rezolva doar o parte a problemei. Cea a ofertei. Consumatorul nu a întărziat să apară, ce e drept mai timid la început, utilizând internetul ca pe o sursă de informaţii, iar magazinele online pe post de cataloage de produse. După ce obţinea suficiente date despre produsul dorit mergea şi îl comanda la magazinele tradiţionale uneori trebuind să aştepte zile, săptămâni până acestea îl puteau furniza în timp ce ahiziţia online ar fi diminuat semnificativ acest interval.

În prezent, comerţul electronic este obiectul unor studii economice, sociale, stiiţifice, iar unul dintre motivele principale a fost determinat tocmai de lipsa unor răspunsuri clare la diferite întrebări apărute pe parcurs. Dinamica deosebită a componentelor ce caracterizează comerţul electronic a constituit o altă provocare care m-a determinat în alegerea temei.

Capitolul 1

COMERŢUL - ACTIVITATE DE BAZĂ A ECONOMIEI NAŢIONALE

1.1 CONCEPTE

„Comerţul reprezintă schimbul de produse prin cumpărarea şi vânzarea lor; ramură a economiei în cadrul căreia se desfăşoară circulaţia mărfurilor” .

Etimologic, termenul de comerţ vine din cuvantul latin comercium, prin care se desemna schimbul efectuat cu ceva sau cu cineva.

Noul Dicţionar explicativ al limbii române furnizează următoarele definiţii:

“1. Activitate economică de valorificare a mărfurilor prin procesul de vânzare-cumpărare; negoţ;

2. Ramură a economiei naţionale în care se realizează circulaţia mărfurilor.”

Dicţionarul de sinonime indică pentru comerţ: negoţ, negustorie.

După dicţionarul Wikipedia , prin comerţ se înţelege schimbul voluntar (trading) între două entităţi al unor bunuri valoroase, comerţul fiind conceptul central din care a derivat capitalismul şi toate celelalte sisteme economice, iar prin comercializare înţelegandu-se procesul de transformare a unui bun sau serviciu într-o valoare echivalentă (mai preţioasă).

În ansamblu, noţiunea de comerţ are un conţinut complex:

• defineşte o funcţie economică stabileşte o relaţie între cumpărarea de bunuri (materii prime sau produse), servicii şi vânzarea lor, conservând caracteristicile fizice, dar în condiţii convenabile consumatorilor.

• în acelaşi timp aceeaşi noţiune defineşte profesiunea unui corp de agenţi economici care acţionează în cadrul pieţei, asigurând actele de schimb.

• sub aspect juridic, noţiunea de comerţ defineşte transferul titlurilor de proprietate asupra bunurilor sau serviciilor, precum şi prestaţiile de servicii realizate între diferitele stadii ale producţiei sau direct între producător şi consumator care, de asemenea, se consideră că reprezintă acte de comerţ .

• din perspectiva teoriei economice, comerţul este asociat cu schimbul oneros.

• din perspectiva teoriei distribuţiei (mişcare fizică [şi economică] a bunurilor materiale şi serviciilor spre consumatorul/ utilizatorul final) şi a marketingului, concept înrudit comerţului, este acela de verigă a canalului de distribuţie sau a lanţului de aprovizionare, unde comerţul este în poziţie de intermediar, distingându-se activităţile de intermediere cu ridicata şi cu amănuntul.

• din perspectiva structurilor economiei naţionale, există două reprezentări: una care porneşte de la calificarea activităţii drept activitate de comerţ şi una care se referă la gruparea actorilor (persoane fizice, întreprinderi) care au comerţul ca activitate principală.

Datorită complexităţii domeniului se poate menţiona faptul că un dicţionar de comerţ ar trebui să se ocupe de larga diversitate de instituţii şi domenii care servesc economia prin facilitarea în orice fel a distribuţiei bunurilor, serviciilor si totodată a accesului la ele.

Alain Samuelson îl citează pe Adam Smith arătând că acesta din urmă identifică o dublă relaţie între diviziunea muncii şi schimb. Pe de o parte, schimbul este la originea diviziunii muncii: „Această diviziune a muncii este consecinţa necesară a unei anumite înclinaţii naturale a tuturor oamenilor: acea predispoziţie care îi determină să traficheze, să facă troc şi să schimbe un lucru pentru o altă bogăţie.” Pe de altă parte diviziunea muncii progresează, amplificând piaţa, respectiv proporţiile schimbului în societate. Prima dintre aceste aserţiuni, fondată pe ideea că oamenii urmăresc să-şi satisfacă interesele prin intermediul celorlalţi, prin schimb, a generat conceptul de „Homo Economicus”, puternic exploatat ulterior de către Vifredo Pareto. Astfel comerţul este considerat un element central al existenţei sociale. Cum arăta tot Adam Smith: „Fiecare om devine un fel de negustor şi societatea însăşi devine o societate comerciantă” . Potrivit lui Alain Samuelson, pentru Adam Smith şi discipolii săi analiza societăţii din punctul de vedere al economiei politice se rezumă la explicarea modului în care funcţionează schimbul, aceasta având ca o consecinţă secundară şi faptul că bunurile nu mai sunt considerate ca satisfăcând trebuinţe de consum, ci, ca mijloace de a obţine alte bunuri.