Comerț Exterior al Ucrainei

Capitolul 1. Consideraţii generale cu privire la comerţul exterior

Operaţiunile de comerţ internaţional apar în literatura de specialitate din ţară şi din străinătate sub denumirea de tranzacţii comerciale internaţionale, afaceri comerciale sau economice internaţionale, operaţiuni de comerţ exterior. Toţi aceşti termeni desemnează operaţiunile de vânzare-cumpărare de produse derulate între agenţii economici pe plan internaţional, decontate în valută convertibilă sau în natură.

Operaţiunile de comerţ internaţional au ca principal element produsul, iar acest concept trebuie nuanţat. Se numeşte produs tot ceea ce se poate oferii pe piaţă, fie că este vorba de bunuri industriale, bunuri de consum, servicii sau tehnologie.

Operaţiunile de comerţ internaţional pot fi analizate din mai multe perspective.

*Din perspectivă macroeconomică aceste operaţiuni sunt privite ca operaţiuni comerciale (comerţ cu bunuri şi servicii), operaţiuni financiare sau de capital (investiţii directe), respectiv operaţiuni monetare (fluxurile de pe pieţele inter-bancare şi valutare internaţionale).

*Din perspectivă microeconomică operaţiunile de comerţ internaţional sunt analizate ca derulându-se, pe de o parte în cadrul sistemului pieţelor libere, care permite o alocare a resurselor şi realizarea producţiei prin preţuri libere. Pe de altă parte, comerţul internaţional poate fi analizat ca derulându-se prin intermediul pieţelor intra-firmă, organizate şi coordonate administrativ de la centru, alocarea resurselor şi realizarea producţiei desfăşurându-se strict în funcţie de interesele firmelor, în special multinaţionale.

*Din perspectivă managerială, analiza are loc din punct de vedere al procesului de internaţionalizare al întreprinderilor (firmelor). Dacă, analizăm internaţionalizarea unei întreprinderi (firme) strict din perspectiva metodelor de intrare pe piaţa internaţională, operaţiunile de comerţ internaţional sunt derulate în cadrul exportului direct sau indirect, al acţiunilor de cooperare (licenţiere, francizare, subproducţie etc.) sau al celor privind crearea de societăţi mixte, implantarea de sucursale sau de filiale pe calea investiţiilor străine directe.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că operaţiunile de comerţ internaţional se derulează prin intermediul agenţilor economici din ţări diferite, denumiţi în literatura de specialitate: întreprinderi, firme sau companii. Indiferent de termenul pentru care s-a optat, ei reprezintă organizaţii legale, cu personalitate juridică, cu o structură organizaţională şi management proprii, având scop lucrativ, mărime diferită şi acţionând sporadic sau permanent pe piaţa internaţională. Evident că, alături de aceşti agenţi economici, în derularea operaţiunilor de comerţ internaţional sunt implicaţi şi actori din mediul extern întreprinderii (firmei), respectiv: băncile, care mijlocesc plăţile internaţionale şi oferă servicii în materie de finanţare sau de acoperire a riscurilor comerciale; expeditorii şi transportatorii internaţionali cu rol în expediţia şi transportul internaţional al mărfurilor; societăţile de asigurare care preiau o parte din riscurile comerciale; administraţiile vamale şi fiscale din ţările partenerilor de afaceri, care asigură derularea operaţiunile comerciale potrivit legislaţiei în vigoare.

1.1 Conceptul de comert

Comerţul este unul dintre acele lucruri pe care le înţelegem în mod natural, dar întâmpinăm dificultăţi atunci când trebuie să-l definim. Dificultatea se datorează tocmai conţinutului foarte diferit pe care-l primeşte termenul, ca atare, în forme derivate sau în expresii. Acesta este motivul pentru care ne propunem să formulăm nu una, ci mai multe definiţii. Etimologic, termenul de comerţ vine din cuvântul latin „comercium” prin care se desemna schimbul efectuat cu ceva sau cu cineva.

Astfel comerţul este considerat un element central al existenţei sociale. Cum arăta tot Adam Smith: „Fiecare om devine un fel de negustor şi societatea însăşi devine o societate comerciantă” . Potrivit lui Alain Samuelson, pentru Adam Smith şi discipolii săi analiza societăţii din punctul de vedere al economiei politice se rezumă la explicarea modului în care funcţionează schimbul, aceasta având ca o consecinţă secundară şi faptul că bunurile nu mai sunt considerate ca satisfăcând trebuinţe de consum, ci, ca mijloace de a obţine alte bunuri.

1.2 Locul comerţului exterior în economie

Cresterea economica a oricarei tari este rezultatul actiuni conjugate a doua categorii de factori: interni si externi. Cei interni,legati de eforturile pe care le face fiecare popor pentru a-si dezvolta economia, au un rol determinant. Cei externi, legati de participarea tarilor la circuitul economic mondial influenteaza cresterea economica În mod nemijlocit, prin intermediul factorilor interni multiplicându-le sau diminuându-le forta.

Printre factorii externi, un rol deosebit de important si în continua crestere are comertul exterior. Influenta acestui factor asupra cresterii economice se exercita sub mai multe forme.

Comertul exterior asigura înfaptuirea realizarii produsului social chiar în conditiile în care structura cererii difera de structura ofertei.

Se stie ca asigurarea unei eficiente a productiei presupune un anumit volum minim al acesteia. Daca acest volum depaseste capacitatea de absorbtie a pietei interne, asigurarea unei productii eficiente impune apelarea la piata externa. Pe de alta parte, anumite produse fie ca nu pot fi obtinute în productia interna fie ca nu se justifica din punct de vedere economic a se obtine din productia interna. Si într-un caz si în celalalt aceste produse se pot obtine numai de pe piata externa.

Comertul exterior determina sporirea sau diminuarea venitului national produs în exterior, în functie de raportul dintre valoarea nationala si valoarea internationala a marfurilor care fac obiectul comertului exterior.

Ca parte a eficientei economice în general, eficienta economica a comertului exterior este oglindita de raportul dintre efectele obtinute de pe urma schimburilor de pe pietele externe si eforturile facute în acest domeniu.

În conditiile unor efecte numeroase si eficienta economica a comertului exterior se oglindeste prin intermediul mai multor indicatori.

1.3 Fluxuri comerciale internaţionale

Fluxurile comerciale internationale reflecta interdependentele dintre tari in planul economiei reale, fiind rezultatul adancirii treptate a specializarii operatorilor economici din diferite tari in producerea si comercializarea de bunuri tangibile (produse corporale: materii prime, semifabricate si produse manufacturate), de bunuri intangibile (produse ale inteligentei umane sub forma de produse incorporale: brevete de inventie, know-how, lucrari de proiectare) sau de prestari de servicii (transporturi si asigurari, turism international, servicii profesionale).

2.1 Concept,trăsături şi instrumente ale politicii comerciale

Politica comerciala se poate defini ca repezentând acea conceptie coerenta cu privire la mijloacele pe care o tara le poate utiliza în relatiile comerciale cu exteriorul în scopul maximizarii beneficiilor care pot deriva din aceste schimburi.

Departe de a se putea desfasura independent, politica comerciala se supune unei duble constrângeri:

*pe de o parte, ea va depinde de toate celelalte masuri de politica economica decise la un moment dat la nivel national;

* pe de alta parte, va fi influentata si de masurile de politica economica decise de alte tari, în acest domeniu suveranitatea nationala nefiind niciodata intactă.