Comerțul licit versus comerțul ilicit cu arme

Introducere

Piața mondială a armamentului a cunoscut o expansiune evidentă începând cu 1996, înregistrând o creștere anuală de circa 5% a producției și a vânzărilor. În anul 2003, comerțul cu arme constituia cea mai mare afacere din lume, antrenând peste 800 de miliarde de $ anual Veniturile impresionante ce rezultă din comerțul cu arme copleșesc voința oficial exprimată a marilor lideri modiali care pledează pentru pace și stabilitate globală. Așa se explică locurile fruntașe pe care le ocupă țările dezvoltate în producția mondială de armament, în timp ce principalele consumatoare rămân țările sărace sau cele în curs de dezvoltare. Acestea din urmă dețin ponderile cele mai mari ale cheltuielilor militare în bugetele de stat. Mai mult decât atât, multe guverne alocă fonduri mult mai mari armatei decât dezvoltării sociale, infrastructurii, comunităților și sănătății la un loc.

Creșterea numărului conflictelor armate a condus la o cerere tot mai mare de arme și muniție, astfel încât oferta nu o mai poate satisface. În anul 2000 s-au desfășurat 40 de conflicte armate pe teritoriile a 35 de țări. Aceste zone de conflict reprezintă piețe de desfacere, atât pentru producători cât și pentru traficanții liciți de arme. În prezent, traficul cu arme constituie cauza majoră a încălcării drepturilor omului, iar combaterea acestui fenomen ridică numeroase controverse între marile puteri ale lumii.

Comerțul licit cu armament

Oferta de pe piața armamentelor este foarte bogată și diversificată. Primele țări producătoare sunt: SUA, Rusia, Marea Britanie și Franța, iar din rândul țărilor Est-Europene, cei mai mari producători sunt: Ucraina, Republica Cehă, Moldova, Uzbekistan și Belarus

Față de SUA, care s-a aflat întotdeauna în poziția de lider pe piața mondială a armamentului, Marea Britanie se situează la o distanță de peste 40 de miliarde de $. După 1996, Marea Britanie și-a extins producția de arme, reușind să o întreacă chiar și pe Franța. De remarcat este faptul că această extindere a producției britanice de armament a avut loc pe fondul lansării noii politici externe, care promova un nou « cod de conduită ».

Faptul că SUA se afla pe primul loc în ierarhia mondială a producătorilor de armament își are explicația în dimensiunea bugetului militar american. Pe anul 2001 s-a aprobat o podere a bugetului militar de 51% din bugetul total, adică 305,4 mld. $, ceea ce reprezintă o creștere de 12,1 mld. $ față de anul 2000. Contrar majorităţii statelor europene care reduc cheltuielile bugetare pentru a face faţă crizei, bugetul american al apărării, care s-a dublat din 2001 şi care reprezintă peste 40 la sută din cheltuielile militare mondiale, va continua să crească. Bugetul pentru 2011 al Pentagonului, în creştere uşoară, a fost votat de Congres în decembrie şi se ridică la 548,2 miliarde de dolari, fără a lua în calcul cele 158,7 miliarde pentru finanţarea operaţiunilor din Irak şi Afganistan. Proiectul de buget de bază pentru 2012 se ridică la 553 de miliarde, adică cu 13 miliarde mai puţin decât era prevăzut, a anunţat Gates.

Principalele ținte ale producătorilor de armament le constituie zonele în care se desfășoară cele mai multe conflicte armate. Astfel, țările cele mai sărace ale lumii și țările în dezvoltare constituie principalele piețe de desfacere. Țările africane și cele asiatice sunt de departe cele mai frământate din punct de vedere politic și militar. Cele mai mari consumatoare de armament convențional sunt: Arabia Saudita, Taiwan, Turcia, Egipt, Coreea de Sud, China, Japonia etc.

Achiziționarea de armamente antrenează sume uriașe de bani, ceea ce duce la alocări defectuoase ale fondurilor bugetare. În prezent, multe țări catalogate drept sărace sau în curs de dezvoltare ocupă primele locuri în ierarhia mondială a țărilor cu cele mai mari ponderi ale cheltuielilor militare în PIB. Sudanul, cu cheltuieli militare ce se ridică la 54% din PIB se află pe locul 2, urmat de statele care au alocat cheltuieli militare între 50% și 25% din PIB: Emiratele Arabe Unite, Republica Democrată Congo, Oman, Angola, Arabia Saudita, Coreea de Nord, Rusia etc.