Comerțul tradițional versus comerțul electronic

Introducere

Comerţul este un reprezentant în serviciul utilizatorilor şi al producătorilor, cuprinzând o parte importantă a fluxului monetar din fiecare ţară. În economiile moderne, comerţului îi revine rolul de a regla mecanismul de piaţă, organizând confruntarea dintre cerere şi ofertă, asigurând materializarea respectivelor confruntări în acte de vânzare-cumpărare, prin antrenarea agenţilor economici.

Comerţul este o formă a circulaţiei mărfurilor a cărei funcţie constă în a cumpăra mărfuri pentru a le revinde consumatorilor sau utilizatorilor finali.

Evoluţia economiei a determinat mutaţii pe toate planurile în sectorul comercial: metode de vânzare, forme de distribuţie, repartiţie geografică a managementului întreprinderilor, oportunităţi de afaceri.

Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informţionale a revoluţionat comerţul, determinând adoptarea Internetului ca mediu comercial. Aceasta a făcut ca multe firme să utilizeze noi metode de marketing în medii computerizate.

Dezvoltarea Internetului s-a extins dincolo de folosirea acestuia că mijloc de comunicare, trecându- se la abordarea acestuia că o nouă piaţă.

De asemenea creşterea interconectivităţii calculatoarelor în Internet, a determinat companiile să folosească aceste reţele în aria unui nou tip de comerţ, comerţul electronic în Internet, care să uitlizeze - pe lângă vechile servicii - şi altele noi. Este vorba, de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumpărături prin reţea consultând cataloage electronice "on" pe Web şi plătind prin intermediul cărţilor de credit sau a unor portmonee electronice.

Comerţul electronic reprezintă relaţiile de afaceri care se derulează prin reţea între furnizori şi clienţi, ca o alternativă la variantele de comunicaţii "tradiţionale" prin fax, linii de comunicaţii dedicate sau reţele cu valoare adaugată.

Procesul de realizare a afaceri în mediul virtual este complet diferit, deoarece în locul proceselui de distribuţie face apel la adunarea, selectarea, sintetizarea şi distribuirea informaţiei. Lanţul unei afaceri digitale începe cu aprovizionarea şi cererea şi se încheie cu preţurile şi cu competiţia.

Popularitatea pe care o deţine în prezent Internetul ca mediu comercial este datorată capacităţii de a facilita răspăndirea informaţiilor, a resurselor şi de a oferi un canal eficient pentru reclame, marketing şi posibilitatea distribuirii directe a unor bunuri şi servicii informaţionale.

Capitolul 1

Aspecte caracteristice ale desfăşurării activităţilor în comerţul tradiţional

1.1 Caracteristicele comerţului tradiţional

Comerţul este un sector de activitate complex al economiei şi se desfăşoară în diferite forme (comerţul cu amănuntul, comerţul cu ridicata, comerţul desfăşurat pe suprafaţe mari sau foarte mici, comerţul electronic) .

Comerţul desfăşurat prin intermediul unităţilor clasice de vânzare este forma cea mai obişnuită de comerţ, reprezentând baza comerţului cu amănuntul. Acest tip de comerţ se realizează prin intermediul unei largi reţele comerciale de diferite profiluri şi mărimi în raport cu complexitatea sortimentală a fiecarei grupe de mărfuri. Caracteristic este faptul că, prin unităţile sale, asigură condiţiile necesare pentru o expunere largă a sortimentului, pentru o alegere necondiţionată a mărfurilor de către clieţi, precum şi pentru prestarea unor servicii comerciale care contribuie la îmbunătăţirea procesului de cumpărare. În cadrul acestui tip de comerţ se folosesc tehnici comerciale deosebit de complexe şi metode de vânzare foarte variate.

Vânzarea clasică, realizată prin intermediul magazinelor, este cea mai veche formă de vânzare. Cu toată dezvoltarea puternică a unor forme moderne, ea deţine încă o importantă pondere în cadrul comerţului cu amănuntul. Acest tip de vânzare se caracterizează prin următoarele aspecte :

- se poate utiliza în procesul de comercializare a oricărui tip de produs;

- oferă o mare varietate de posibilităţi de materializare (la vânzător, în magazinele sale; la cumpărător, prin intermediul vizitelor efectuate de reprezentanţii comerţului cu amănuntul; în locuri diverse, cum ar fi pieţele, punctele comerciale, foaierele sau expoziţiile);

- vânzatorul este elementul esenţial în cadrul actului de comerţ, el devenind chiar mai important decât însuşi produsul. Acţiunile vânzătorului, în cadrul acestui tip de activităţi comerciale, au un dublu efect: prin cunoştinţele sale despre produs el are menirea de a argumenta şi a demonstra, punând astfel în valoare calităţile produsului; prin cunoştinţele referitoare la vânzări el poate acţiona în vederea sporirii încrederii cumpărătorului potenţial, eliminându-i astfel teama şi impunându-i încrederea necesară în alegerea produsului, transformându-i dorinţa în act de cumpărare.

Vânzarea clasică este realizată de societăţi comerciale cu capital public sau privat, regii autonome, cooperative, unităţi proprii ale producătorilor, diverse organizaţi, asociaţii. Pentru a asigura oferta de mărfuri în cadrul pieţei. Acestea, indiferent de forma de proprietate, apartenenţă, tipul, structura şi mărimea lor, se aprovizionează cu mărfuri de la comercianţii cu ridicata sau de la producători, constituie în unităţile lor stocuri de mărfuri şi apoi le vând către consumatori.