Comparație privind impozitarea persoanelor fizice în UE

1. Introducere

Discutiile privind reforma fiscala iau in calcul, de obicei, trei variante: cota unica, sistemul progresiv si sistemul dual, o combinatie intre primele doua.

Daca cota unica era o regula in toate statele industrializate in prima jumatate a secolului al XIX-lea, primele cereri pronuntate raspicat pentru un sistem „puternic progresiv sau gradual de taxe" au aparut in manifestul comunist al lui Karl Marx din 1848. Ulterior, statele capitaliste au fost cele care au adoptat un astfel de sistem. Cu toate ca, la nivelul intregii lumi, contribuabilii pierd circa 8 miliarde de ore anual pentru a-si completa declaratiile de venit, pana astazi, nici o economie occidentala „majora" nu a trecut inapoi la cota unica.

Ultimele tendinte din tarile est europene, se manifesta prin introducerea cotei unice de impozitare, initiate de catre Estonia in 1991, urmata de Letonia (1994), Lituania (1994), Rusia (2001), Serbia (2003), Ucraina (2003), Slovacia (2003), Georgia (2004) Romania (2005) si Bulgaria (2007). Cota unica este prevazuta si in programul de guvernare al autoritatilor din Cehia.

Eficienta unui sau altui sistem de impozitare a fost marul discordiei intre diferiti cercetatori. In context, Comisia Europeana este de parere ca nu este nevoie de o armonizare transfrontaliera a taxelor statelor membre. Cu conditia sa respecte regulile comunitare, statele membre sunt libere sa isi aleaga sistemele de taxe pe care le considera cele mai potrivite si conforme cu preferintele lor.

Totodata, economistii FMI afirmau recent ca lipsesc dovezile care ar indica care sistem de impozitare este cel mai oportun.

2.Argumente si evaluarea impactului cotei unice si a impozitarii progressive

Cota unica, introdusa in mai multe tari din regiune in ultimii cativa ani isi demonstreaza viabilitatea.

Analistii citati de Forbes considera ca sistemul prin care toata lumea plateste acelasi nivel al impozitului elimina atat de complicata birocratie si stimuleaza oamenii sa munceasca mai mult si sa-si economiseasca veniturile. Acelasi studiu realizat de Forbes releva ca principalul motiv pentru care Romania a trecut la acest sistem de taxare l-a constituit scoaterea la suprafata a muncii la negru si a economiei subterane. Dublata de intensificarea controalelor politiei economice si majorarea pedepselor pentru infractiunea de evaziune fiscala, rezultatele inregistrate au fost pozitive, mai putin Ungaria, unde se analizeaza in prezent o majorare a impozitelor. Totodata, statele unde cota unica este scazuta, compenseaza prin taxe de consum mai mari.

Consideram ca masurarea impactului introducerii cotei unice poate fi realizata in baza mai multor indicatori.

Pentru stimularea diminuarii muncii la negru acestia sunt:

-Evolutia numarului de contracte de munca inregistrate la Inspectoratul Teritorial de Munca dupa introducerea cotei unice;

-Tendintele inregistrate in evolutia fenomenului muncii la negru constatate in urma controalelor Inspectiei Muncii.

Pentru evaluarea eficientei colectarii impozitelor (proceduri simplificate de colectare, urmarire si incasare a impozitelor, reducerea evaziunii fiscale si a economiei subterane):

-Cresterea, stagnarea sau descresterea veniturilor declarate (bazei de impozitare) la administratiile financiare pentru veniturile estimate pe anul respectiv;

-Cresterea, stagnarea sau descresterea numarului de contribuabili inregistrati (declaratii de venit);

-Cresterea sau descresterea randamentului fiscal (gradului de colectare voluntara si prin controale a impozitelor si taxelor datorate);

-Opinia angajatilor administratiilor financiare privind noul sistem de colectare, urmarire si incasare a impozitelor comparativ cu vechiul sistem.

O problema importanta tine de modul in care cota unica favorizeaza investitiile. Teoretic, impozite mai mici pentru cei cu venituri mari ar duce la formarea unor capitaluri favorabile investitiilor. In practica surplusul de venituri s-ar putea redirectiona catre consumul de lux, in special catre importuri de lux, intorcandu-se impotriva economiei, diminuand investitiile productive. Consumul plus valorii din economie este de dorit sa fie unul cat mai echitabil pentru membrii ei, insa important este si felul in care aceste venituri se intorc in economie sub forma de investitii, generand dezvoltare economica. Intram astfel intr-o zona in care este poate nevoie de o reglementare suplimentara – impozitarea bunurilor de lux – imobilelor si automobilelor scumpe etc.

Cat priveste impozitarea progresiva impozitul pe venitul final se departajeaza atat pe transe de venit, cat, mai ales, pe categorii de contribuabili: necasatoriti, vaduve si contribuabili care au optat pentru impozitarea pe familie, contribuabili casatoriti, dar ale caror venituri se percep separat, contribuabili casatoriti care sunt singurii sustinatori financiari ai familiei.

3. Impozitele practicate în Uniunea Europeană

Pe măsură ce progresează unificarea economică, monetară şi politică în Europa, problemele fiscale apar, din ce în ce mai mult, ca nişte chestiuni de primă importanţă. În prezent, ponderea şi structura fiscalităţii diferă mult, mai ales între ţările din Comunitatea Europeană: cotele impozitare obligatorii variază de la 33% din Produsul intern brut în Spania, până la 52% în Danemarca; impozitul pe venit reprezintă 5% din PIB în Franţa sau Grecia, dar 27% în Danemarca; întreprinderile daneze nu plătesc, practic, cotizaţii sociale pentru patroni, dar acestea reprezintă 9% din PIB în Spania, Belgia sau Italia şi 12% în Franţa; partea de impozite indirecte variază de la 9,5% din PIB în Germania, până la 17,5 în Irlanda şi Danemarca etc.