Comparații valutare - euro - dolar american - yen japonez - yuan chinez

INTRODUCERE

În dezbaterile economice internaţionale, un subiect tot mai frecvent abordat este fenomenul tripolarizării economiei internaţionale ca sistem de relaţii economice între state. Timp de decenii, Dolarul american a servit ca principală monedă de schimb în lume, dar în prezent îşi imparte acest rol cu celelalte opţiuni în materie de monede: Euro şi Yen-ul japonez. Mai nou, apare încă un actor în scenă şi anume: Yuan-ul chinez. Acesta, din urmă, ,,ar putea deveni monedă de rezervă dacă Beijingul va continua reformele economice şi se va angaja în consolidarea şi flexibilizarea sistemului de schimb valutar”, consideră directorul general al FMI Christine Lagarde.

Voi continua prin a prezenta o scurtă istorie a apariţiei acestor monede, prin a observa importanţa utilizării lor şi prin a a analiza principalii “actori” de pe scena Economiei Mondiale.

1. Istoria şi evoluţia Dolarului american

Chiar dacă acum este un brand american, la nivel mondial „dolarul” nu îşi are originile în Lumea Nouă de descoperită de Columb, ci în Imperiul Roman.

O sucursală de exploatare minieră din munţii Boemiei producea foarte mult argint, astfel încât a devenit principala sursă de materie primă pentru fabricarea monedelor puse în circulaţie în întregul Imperiu Roman. Mina se afla într-o zonă numită Joachimsthal, nume dat apoi monedelor: „Joachimstalers”. De-a lungul timpului, numele monedelor s-a schimbat în „talers”, varianta mai scurtă a „Joachimstalers”, apoi au ajuns să se pronunţe „dollars”.

În prezent Dolarul american este unitatea monetară a Statelor Unite ale Americii. Este abreviat în mod normal folosind simbolul $USD sau US$. Dolarul a fost adoptat de către Congresul Confederațiilor Statelor Unite pe data de 6 iulie 1785. Este divizat în 100 de cenți.

Datorită mecanismului rezultat în 1944 în urma acordurilor de la Bretton Woods, monedele celor mai multor ţări erau legate între ele prin intermediul parităţilor lor faţă de dolarul SUA. Cele 45 de naţiuni au căzut de acord asupra unui sistem monetar postbelic de monede convertibile cu rate de schimb fixe care puteau fi ajustate în comparaţie cu dolarul american.

În 1945 SUA era principalul producător global de produse, având o economie puţin afectată de distrugerile războiului. De asemenea, deţinea 26 miliarde dolari-aur dintr-o rezervă totală mondială de 33 miliarde dolari-aur. De aceea, moneda SUA – dolarul a fost desemnată ca moneda de referinţă a noului sistem monetar internaţional, convertibil în aur la o valoare de 35 $/uncie.

Fiecare monedă naţională avea o rată de schimb fixă în dolari ce putea fluctua într-o marjă de 1% faţă de rata iniţială. Pentru a menţine ratele de schimb stabile statele puteau interveni pe piaţa monetară internaţională cumpărând sau vânzând monedă proprie după caz.

Dolarul a devenit moneda în care se păstrau rezervele internaţionale. Încrederea în dolar era maximă. Totuşi, odată cu refacerea de după război, sistemul de rate de schimb fixe a început să dea semne de oboseală. Eforturile de a menţine o paritate a monedei care să reflecte valoarea reală a rezervei de aur au fost în cele din urmă sortite eşecului deoarece valoarea tranzacţiilor financiare mondiale era mult mai mare decât rezerva de aur a Băncilor Centrale.

15 august 1971 este o zi istorică în acest sens. Richard Nixon – preşedintele SUA a anunţat că sistemul monetar convenit la Bretton Woods nu mai este viabil, deci dolarul american nu va mai avea acoperire reală în aur. Această decizie este o decizie fundamentală pentru mediul economic mondial actual.

De atunci, dolarul american este o monedă bazată strict pe încredere, a cărei valoare este determinată de cererea şi oferta provenită din fluxurile comerciale ale statelor lumii cu SUA şi de investiţiile străine în economia americană. Practic, este un castel din cărţi de joc, care se poate dărâma în orice moment.

Principalul atu al SUA, după această decizie este faptul că puteau cumpăra orice bunuri sau servicii tranzacţionabile în dolari, doar prin simpla operaţiune de tipărit bani. Nu era neapărat nevoie ca acele sume să aibă acoperire reală sau nu, atâta timp cât lumea avea încredere în dolarul american.

Pericolul cel mare pentru viitorul monedei americane vine din partea valutei Uniunii Europene sau a unei potenţiale monede unice asiatice.