Competiția - competitivitatea investițiilor

INTRODUCERE

Competiţia este un fenomen obiectiv, natural, prezent dintotdeauna în lumea înconjuratoare. Ea nu caracterizează numai viaţa economică, ci se manifestă şi în sfera care cuprinde şi fenomenul economic: sfera socialului. Întậlnim competiţie în politică, în cultură, în poziţionarea socială, în ceea ce priveşte satisfacerea nevoii de comunicare, de exprimare sau de recunoaştere socială.

Există competiţie şi între indivizi asupra resurselor materiale de existenţă şi asupra oportunităţilor de reproducere.

Dinamismul intreprinderilor este astăzi tot mai recunoscut. Dezvoltarea sectorului antreprenorial, crearea de noi locuri de muncă în cadrul acestuia reprezintă de multe ori baza creşterii economice a unui număr mare de oraşe sau regiuni. Dar aportul intreprinderilor nu se limitează la crearea de locuri de muncă. Deşi productivitatea apare ca o funcţie direct proporţională cu dimensiunea intreprinderii, numeroase intreprinderi au reuşit sa obţină productivităţi cu mult superioare. Acest dinamism al intreprinderilor poate fi explicat prin mutaţiile tehnologice si economice care au avut loc în cursul ultimelor decenii si care fac apel la capacităţile şi flexibilitatea intreprinderilor. Dar menţinerea acestui dinamism al intreprinderilor este departe de a fi asigurată pe temen lung.

Productivitatea are un rol fundamental in asigurarea competitivităţii. Creşterile de productivitate favorizează integrarea inovărilor, atật in prdusele create, cật şi în procesele de producţie, în măsura în care aceste creşteri stimulează acumularea de capital şi dezvoltarea tehnicii. Competitivitatea bazată pe preţ reprezintă o miză importantă dar nu poate asigura succesul. Intrepinderile trebuie să aibă în vedere, în acelaşi timp, şi competitivitatea prin factorul « timp », asigurậnd reînnoirea produselor şi serviciilor lor prin inovare.

Noul context tehnico-economic în care îşi desfăşoară activitatea intrepinderile implică o competitivitate multidimensionala, care să includă toate funcţiile şi toate domeniile de acţiune:

- Materialul: echipamente legate în special de noile tehnologii de informare si productie;

- Nematerialul: informarea, formarea, gestionarea resurselor tehnologice, marketing.

Asigurarea competitivităţii presupune un proces foarte complex care constă în stabilirea factorilor cheie ai competitivităţii şi în examinarea modului în care intreprinderile, pe baza strategiilor pe care le stabilesc şi le aplică, se dotează cu acesti factori cheie, îi organizează şi îi coordonează, dezvoltậndu-şi astfel capacităţile concurenţiale şi îmbunătăţindu-şi performanţele economice.

Factorii cheie ai competitivităţii intreprinderilor sunt urmatorii:

• Rolul proprietarului-manager sau al conducerii in general;

• Capacitatea de obţinere si de utilizare a informaţiei ştiinţifice şi tehnologice corespunzătoare;

• Calitatea organizării intreprinderii

• Investiţiile materiale bazate pe tehnologii corespunzătoare;

• Flexibilitatea

• Orientarea strategică pe piaţă.

Aceste variabile depind de pieţele pe care evoluează intreprinderile respective, de natura şi de importanţa concurenţei actuale şi viitoare şi, în sfậrşit, de capacitatea sistemului economic de a crea informaţie economică şi tehnologică şi de a o difuza.

În etapa actuală, concurenţa pe piaţă devine din ce în ce mai puternică, ca urmare a creşterii numărului competitorilor angajaţi în acest domeniu de activitate, dar şi a gradului lor de competitivitate. Producătorii sunt tot mai mult atrasi de sectoarele cu ritmuri înalte de crestere, de sectoarele cu posibilităţi ridicate de profitabilitate, mărindu-şi astfel numărul competitorilor din cadrul acestuia.

Factorii care determină creşterea gradului de competitivitate al producătorului se concretizează în amplificarea si eficientizarea potenţialului productiv al fiecărui producător. Astfel, în condiţiile actuale, la nivelul activităţii producătorilor au loc mutaţii profunde generate de folosirea pe scară largă a tehnologiilor moderne bazate pe automatizarea, robotizarea şi informatizarea producţiei, extinderea folosirii sistemelor flexibile de productie şi a sistemelor integrate de producţie, însoţite de metode specifice de organizare.

La nivelul producătorilor s-au realizat succese deosebite în domeniul creşterii calităţii produselor, al înnoirii şi diversificării nomenclatorului de produse, al creşterii productivităţii muncii, al accelerării ciclurilor de producţie, distribuţie si inovare, al reducerii costurilor. Schimbări majore se inregistrează şi în managementul firmelor producătoare, care se bazează tot mai mult pe promovarea unor sisteme performante de management.

Există schimbări şi în structura factorilor de competitivitate. Dacă în prima jumătate a anilor 50, principalii factori de competitivitate erau consideraţi costurile reduse pe seama folosirii unei forţe de muncă mai ieftine, în anii 50,60,70, principalul factor de competitivitate devine automatizarea producţiei, mai întậi cea rigidă şi apoi cea flexibilă, specifică producţiei individuale de serie mică şi mijlocie. S-a creat posibilitatea unor sporuri de producţie, astfel încật să acopere cererea.

Incepậnd cu anii 80, principalii factori de competitivitate sunt calitatea produselor oferite, dar si capacitatea intrepinderii de a se adapta operativ la schimbările mediului de competiţie.

CAPITOLUL I

NOŢIUNI TEORETICE PRIVIND COMPETITIVITATEA

1.1.TIPURI DE COMPETITIVITATE

Clasificarea competiţiilor se face după o serie de criterii. Mai întậi se face distincţie între tipul de competiţie deschisă şi tipul de competiţie închisă. Competiţia deschisă este aceea care se desfăşoara în mod direct cu mediul, şi doar indirect cu competitorii. Dintre toţi competitorii plasaţi în acelaşi mediu cậştigă acela care obţine o mai bună performanţă raportată la un parametru sau la un complex de parametri oarecare, în condiţiile în care acţiunile fiecărui concurent nu influenţează actiunile altui concurent.

O competiţie închisă e, dimpotrivă, aceea în care fiecare competitor e angajat direct împotriva celorlalti, în care un cậştig al unuia reprezintă automat o pierdere a altuia sau a altora. Printr-o analogie sportivă, un model de competiţie deschisă este o cursă de alergări, iar un model de competiţie închisă- un meci de box.