Competitivitatea în Europa de Sud-Est

I. Tarile Europei de Sud-Est. Analiza lor prin prisma factorilor, a vectorilor ce definesc competitivitatea

Europa de Sud-est este o regiune în Europa care include urmatoarele tari:

• Romania

• Bulgaria

• Croatia

• Bosnia si Hertegovina

• Serbia

• Muntenegru

• Albania

• Macedonia

• Grecia

• Republica Moldova

Cateodata, partea europeana a Turciei si Cipru sunt incluse.

Competitivitatea este, in primul rand, un concept la nivel de firma. Extinderea lui la nivel national nu este un exercitiu lipsit de dificultati. Oferta de definitii elaborate de cercetatori din mai multe domenii, este relativ vasta, dar majoritatea variantelor pun accentul pe realizarea prosperitatii natiunilor pe termen lung si recunosc multidimensionalitatea competitivitatii.

Conceptul de competitivitate a fost puternic relansat dupa aparitia cartii lui Porter, intitulata „Avantajele competitive ale natiunilor”, care propune o paradigma noua, cea a avantajelor competitive.

Competitivitatea economica a unei natiuni este capacitatea acesteia de a imbunatati continuu functionarea economiei tarii, utilizand factori economici si neeconomici, in contextul oportunitatilor si constrangerilor externe, cu scopul de a creste pe termen lung nivelul de viata al cetatenilor sai.

Punctul de plecare este un model de competitivitate general care ulterior este adaptat la o parte a Europei emergente si anume, regiunea de sud-est, cuprinzand un numar de 16 tari, printre care si Romania. In ciuda unor diferente importante, regiunea mentionata are cateva caracteristici comune relevante care o fac eligibila pentru o tratare unitara in perspective competitivitatii: apartenenta sau perspectiva apartenentei la Uniunea Europeana, apartenenta la categoria tarilor emergente, acelasi tip de crestere economica bazat pe consum si pe investitii rezultate, intr-o masura remarcabila, din economisirea externa, o istorie recenta similara.

Modelul general de competitivitate pune in centru factorul uman, considerat decisiv pentru mobilizarea tuturor celorlalti factori ai competitivitatii. Competitivitatea este considerata un mijloc prin care se obtine cresterea sustenabila caracterizata prin trei apecte: prosperitate economica, armonie sociala si mediu sanatos.

Modelul evidentiaza o serie de 4 factori nemijlociti care influenteaza direct cresterea economica:

1. Acumularea

2. Productivitatea

3. Plasarea in sistemul globalizarii.

4. Inegalitatea (diferentialul salarii –profituri).

Pe palierul al doilea se afla factorii de baza ai competitivitatii: tehnologia, institutiile, infrastructura si cadrul macroeconomic. Toti factorii sunt mobilizati de pregatirea si actiunile concrete ale factorilor umani, care la randul lor sunt rezultatul unor factori esentiali: educatia, sanatatea, demografia si istoria si cultura.

Ajustarea modelului general de competitivitate la regiunea considerata se face prin adaugarea unor abilitati specifice pe care natiunile din regiune ar trebui sa le posede in vederea imbunatatirii competitivitatii:

- capacitatea de atractie

- capacitatea de a asimila cunoastere

- capacitatea de a pastra un grad rezonabil de autonomie

- capacitatea de a gestiona imperfectiunile pietei, ultima presupunand doua dimensiuni: controlului imperfectiunilor pietei interne (atenuarea efectului de a fi globalizat) si fructificarea imperfectiunilor pietelor externe (capacitatea de a globaliza).