Comportamentul consumatorului - Unilever

Întroducere

În orice loc de pe planeta, producatorul de bunuri si servicii este animat de un unic scop - acela de a obtine un profit cât mai mare. Dar, el stie, ca îsi poate atinge telul, numai daca produce bunul sau serviciul cu cheltuieli mai mici decât pretul la care-l poate vinde si daca gaseste clienti care sa-l cumpere.

De aceea, pentru producator este la fel de important, sa gaseasca solutii pentru a produce în conditii de maxima eficienta si sa cunoasca motivele pentru care se cumpara bunurile si serviciile lui, sa afle: cine, ce, de unde, de ce, când, cum si cât de mult cumpara si cât de des, altfel spus sa afle de ce oamenii raspund într-un anume fel la produsele si serviciile care le sunt oferite, de ce au o anumita atitudine fata de ele. Aceasta conduita a oamenilor în cazul cumpararii si/sau consumarii bunurilor si serviciilor se reflecta în comportamentul consumatorului.

Comportamentul de cumparare al consumatorului, ca domeniu recent de cercetare al marketingului, se refera la comportamentul consumatorilor finali, care cumpara bunuri si servicii pentru consum personal – persoane individuale si gospodarii - prin care îsi satisfac cerintele curente sau îsi indica rolul în societate.

Pe masura ce studiile au progresat în acest domeniu, a devenit clar ca investigarea comportamentului consumatorului necesita o abordare pluridisciplinara în care un rol esential revine stiintelor comportamentale - mai ales psihologiei si sociologiei de la care au fost preluate concepte si idei fundamentale.

Una din problemele esentiale ale firmelor producatoare o constituie cunoasterea manierei în care vor raspunde consumatorii la diversi stimuli pe care le vor folosi ele în vederea atingerii telului lor final.

De altfel, în conditiile diversificarii considerabile a ofertei, consumatorilor li se deschid largi posibilitati de alegere. Cresterea puterii de cumparare, concomitent cu ridicarea nivelului de educatie si cultura, îi da posibilitatea cumparatorului sa-si satisfaca mai multe nevoi, mai sofisticate, de nivel calitativ mai ridicat, aspecte de care este absolut obligatoriu sa tina seama producatorul, pentru a putea veni în întâmpinarea dorintelor consumatorului.

Capitolul 1 Prezentarea produsului

Despre ceai...

Legenda spune ca primul ceai s-a preparat din întamplare în anul 2700 I.C., pe vremea împaratului chinez SHEN NUNG ( 2737-2697 î.C. ). Acesta obisnuia sa bea apa fiarta, de teama îmbolnavirii, si permanent în bucatarie fierbea un vas cu apa. Într-o zi, un vânt stârnit din senin a aruncat frunze si crengute de pe lemnele asezate sub fereastra bucatariei, direct în vasul cu apa fiarta, schimbându-i culoarea. În acelasi timp o aroma puternica a umplut bucataria. Licoarea astfel obtinuta a fost apreciata de împarat, bineînteles dupa ce a trecut „testul” bucatarilor.

Ceaiul si Japonezii

Multa vreme ceaiul a fost bautura folosita numai de calugarii budisti chinezi, ca fortifiant în lungile ore de rugaciuni si meditatii. În timp ceaiul a patruns si în Japonia adus de calugarii care se întorceau din China de la studii si a cuprins toate aspectele vietii cotidiene, de la jocurile erotice pâna la arta sinuciderii. În jurul anului 1200 , în Uji, localitate din vecinatatea orasului Kyoto, un calugar a realizat prima gradina botanica din lume unde cultiva, printre alte plante, si ceai, frunzele constituind baza pentru licoarea preparata prin infuzie si servita ca o bautura revigoranta în templu. Vizitatorii si prietenii budisti - calugari din alte manastiri - care doreau sa învete cultivarea ceaiului, primeau la plecare seminte si lastari.

Ceaiul ajunge în Europa

Cu toate ca portughezii au fost primii care au ajuns în China reusind ca dupa 40 de ani de comert înfloritor cu matasuri, mirodenii, cafea si bauturi exotice sa fondeze portul Macao, comerciantii olandezi sunt totusi cei care în anul 1610 aduc ceaiul în Europa. În 1636 ajunge în Franta, în 1638 în Rusia, în 1650 în Anglia si în 1657 în Germania.